Transilpedia

Enciclopedia Transilvaniei

RO EN

Horea

Horea, pe numele său adevărat Vasile Ursu Nicola, s-a născut în anul 1731 la Arada, localitate care îi poartă azi numele și a încetat din viață la Alba Iulia, în 1785.  El a fost alături de Cloșca (Ion Oargă) și Crișan (Marcu Giurgiu) conducătorul răscoalei țărănești de la 1784 din Transilvania, răscoală care avea să rămână cunoscută posterității drept: „Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan” .

Din documentele vremii, reiese că Horea a fost un mocan. Un mocan din Țara Moților ...  de unde altundeva? Pe vremea aceea era greu în munți. Pe lângă greutățile pământului, peste țărani mai apăsa și iobăgia, mocanii fiind asuprimiți de nobilimea locală.

Numărul zilelor de muncă al iobagilor ajunsese la patru pe săptămână (cu brațele), trei (cu animalele) și două (pentru jeleri). Asupra țăranilor apăsau și o serie de dări: zeciuiala din produsele agricole și animale, plocoanele, cărăușiile, cazarea funcționarilor ce încasau birurile, încartiruirea militarilor. Nobilimea deținea monopolul vânatului, morăritului și pescuitului, cotropise păduri, pășuni și multe terenuri agricole ceea ce îi nemulțumea pe țărani. Au mai fost supuși unor obligații privind mineritul, construirea de cuptoare, transportul lemnului și al minereului, ca și la plata unor impozite.

Toate acestea, au făcut ca în sufletul mocanilor să încolțească dorința de a fi liberi. Așa se face că Horea a fost ales căpitan printre aceștia și a pornit la luptă împotriva domnilor, nădăjduind că-i va scăpa pe mocanii de iobăgie.

Răscoala a izbucnit în octombrie 1784, în comitatul Zarandului dar a cuprins foarte repede și regiunea Hunedoarei, ajungând și în părțile Aradului, Maramureșului și Sibiului, la ea participând și țărani sași și maghiari. Astfel, Horea a  început prin a prăda curțile domnești de la Deva, până la Cluj, nobilii prinzându-i de frică:

"Horea bea la Făgădău,

Domnii fug fără hinteu,

Horea șade pe butuci,

Domnii fug fără papuci."

În curând, vestea i s-a dus departe. Așa se face că împăratul imperiului austriac a prins de veste și a trimis trupe în Ardeal pentru a înăbuși răscoala. Pentru a-l prinde pe Horea, nobilii au pus pe capul lui un premiu de 300 de galbeni. Aflând aceasta, Horea s-a retras în păduri dar, pe 27 decembrie 1784 a fost înconjurat și prins de aceștia, ca urmare a unei trădări.

”Prinderea lor s-a întâmplat în ziua de 27 Decembrie, sub un brad de jumătate găunos, în jurul căruia pusese niște crengi de lemne și făcuse un foc mare ca să se încălzească. Țăranii, de cari m-am folosit eu, au dat de urma lor pe zăpada proaspătă ce căzuse de curând și dânșii prinseră mai întâi, la o depărtare mai mică, pe un păzitor al revoluționarilor, pe care îl siliră să le descopere locul unde se afla căpitanii. Țăranii, cari se angajase să-i prindă, erau 7 inși la număr, dintre cari numai 4 mai aveau puști, și aceștia patru plecară înainte și când se apropiară de colibă, Horia îi primi ca pe amici și-i întrebă, dacă umblă cumva după vânat, la care ei răspunseră că da, sunt siliți să caute vânat pentru armată, dar nu pot să capete nimic și de jumătate sunt mai înghețați. Atunci Horia îi invită să șează la foc. Doi dintre țăranii aceștia se așezară lângă Horia și alți doi inși lângă Cloșca, și acest din urmă îi întrebă numaidecât ce noutăți mai sunt prin comune, iar ei răspunseră că oamenii în general se plâng de mulțimea cea mare de soldați și că poporul trebuie să fugă. La cuvintele aceste, Cloșca zise înjurând: “Acuși îi scoatem noi și pe ei de aici și-i alungăm la dracu”. În timpul acesta se apropiară de foc și ceilalți trei țărani și în momentul acesta cei doi țărani credincioși, cari aveau certificate din partea mea, anume Ștefan Trifu și Nuțu Matieș, se aruncară asupra lui Horia și Cloșca, îi prinseră de gât, îi trântiră la pământ și cu ajutorul celorlalți doi inși și cu încă cei trei soți, cari încă alergară la dânșii, îi prinseră și îi legară. În timpul acesta Horia scoase din sân un volum de hârtii, cât ții într-o mână, și le aruncă în flăcările cele mari ale focului, dar ocupați cu legarea lor dânșii n-au putut să le scape din foc. În urmă temându-se, ca nu cumva să năvălească asupra lor niște oameni de ai lui Horia, se retraseră în grabă mare cu ei într-o poiană de oi, ceva mai depărtată și de aici dederă îndată știre trupei de soldați, care înconjurase și dânsa pădurea și ținutul acesta și era ocupată cu căutarea lor. Soldații aceștia sosiră numaidecât și gornicii îi predară pe amândoi. Horia și Cloșca erau armați cu puști și cu lănci. Cloșca mai avea și două pistoale, pe cari încă nu mi le-au adus. Alte lucruri la dânșii nu s-au aflat, nici cai, nici bani, nici hârtii, afară de 6 fl. la Cloșca. Probabil că toate lucrurile aceste le-au ascuns, pe la amicii lor, sau le-au îngropat în pădure sub zăpadă. Că prinderea lor s-a întâmplat într-adevăr astfel, aceasta o confirmă unanim Horia și Cloșca aici, în prezența mea și a mai multor ofițeri, și dânșii adaogă că de aceea au stat timp așa mult ascunși prin păduri, fiindcă voiau să călătorească la Viena, îndată ce le sosiau banii, ce-i ceruse dela comune. Abrud, 1 Ianuarie 1785 "

A fost dus la Alba Iulia, unde în ziua de 26 Februarie, contele Iankovits pronunță sentința: "au să fie duși pentru crimele lor la locul îndătinat de supliciu și acolo să li se frângă cu roata toate membrele corpului, începând de jos în sus, anume mai întâiu lui Ion Cloșca, apoi lui Horia, numit altminterea și Ursu Nicola, și în modul acesta să fie trecuți din viață în moarte, iar corpurile lor să se despice și taie în 4 bucăți, capul și părțile corpului să se pună pe roate pe lângă diferite drumuri și anume în comunele unde au comis cruzimile cele mai scelerate, iar inimile și intestinele lor să se îngroape aici la locul supliciului”.

Horea și Cloșca au fost supuși celei mai grele pedepse prevăzută de Codex Theresianum, prin frângerea cu roată. În ziua de 28 februarie, orele 9:00, a început procesiunea execuției pentru cei doi (Crișan se sinucisese în celulă). Horea și Cloșca au fost transportați în două care separatei. Pe Dealul Furcilor (astăzi Dealul lui Horea), au fost aduși cu forța între 2500-3000 de iobagi români, câte trei tineri și trei bătrâni, din peste 400 de sate din cele patru comitate apropiate, unde s-au desfășurat principalele evenimente ale răscoalei. Execuția prin tragere pe roată s-a desfășurat după un ritual dinainte stabilit.

Mai întâi a fost executat Cloșca care a primit 20 de lovituri, în timp ce Horea asista în picioare. A urmat Horea, căruia i-au dat 4 lovituri prin care i-au zdrobit picioarele, apoi călăul i-a zdrobit pieptul și după alte 8-9 lovituri și-a dat sufletul. Conform sentinței, organele interne au fost îngropate pe Dealul Furcilor, iar corpurile le-au fost tăiate în 4 părți și puse în țeapă în cele mai importante localități din comitatele Alba și Hunedoara pentru intimidarea poporului.

În pofida acestei pedepse atât de crude, numele celor trei răsculați a continuat să dăinuaiască în memoria oamenilor locului, iar povestea lor transmisă, din generație în generație, până în zilele noastre, transformându-i astfel, din oameni în legendă.

Răscoala din 1784 în imagini aici.

Alte personalități ale Transilvaniei


0 comentarii