1Frâncu şi Cândrea susţineau în cartea lor “Românii din Muntii Apuseni” ca serbarea se ţinea, în vechime, nu de Sfântul Ilie ci de Sfântul Petru, la sfârsitul lunii iunie. Atunci urcau pe Găina locuitorii de dincolo de munte, din satul Vidra, care îsi sfinţeau oile şi se ospătau împreună cu preotul. În timp, partea religioasa a dispărut, dar a rămas petrecerea, la care au ţinut să ia parte şi crişenii, locuitorii de pe văile Crişurilor.

2O altă variantă ar fi aceea că în ziua de Sf. Petru, vidrenii îşi plăteau dările pentru păşunatul vitelor pe Găina, către proprietarul feudal Holaky din Halmagel şi petreceau apoi, de bucurie ca au reuşit să scape de o datorie mare. Un alt cercetător, de această dată străin, Bergner, susţine că originea Târgului îşi are rădăcinile în conditiile socio–geografice specifice Munţilor Apuseni, în care localităţile şi chiar gospodăriile sunt împrăştiate pe versanţii munţilor. Contactele sunt rare şi dificile, din cauza izolării şi a distanţelor mari. Feciorii de însurat au ales, atunci, o zi si un loc, unde să se întâlnească cu fetele şi să încerce să-şi găsească aleasa.

3Cea mai cunoscuta variata a legendei spune ca era odata, sus in Munti Apuseni, o gaina ce facea oua de aur. Motii se mirara cât se mirara, si-au început s-o ocroteasca, sa-i închine cîntece. In tot timpul anului ea ramanea acolo sus fara sa poata fi vazuta, dar o data pe an, de Sfântu Ilie, cand motii obisnuiau sa seintalneasca laolalta dand prilej copillor sa se intalneasca si sa se cunoasca, gaina noastra cobora, curioasa din fire, din cuibul ei nevazut.Cobora cam pana la Crucea Iancului, batea o data din aripi si se transforma într-o zâna fermecatoare.Se apropia de tinerii casatoriti tinând un ou de aur în palme si il oferea acestora pentru fericire si viata lunga. Asa au trecut ani si ani, oamenii erau atat de fermecati de gaina cu oua de aur incat au pus numele acelui loc, Muntele Gaina.

Dar nu toti oamenii erau la fel, erau unii care vroiau ouale de aur ale gainii doar pentru ei. Astfel intr-un an pe cand gaina era coborata din cuib, cum avea obiceiul de Sfântu Ilie, cativa vizitatori au urcat la cuibul gainii, ajutati fiind de diavol pentru ca nu era cu putinta pentru un om obisnuit sa-l dibuiasca, si au luat toate ouale de aurdin cuib. Odata reintoarsa la cuib si vazand cele petrecuta zana noastra a batut o data din aripi, s-a prefacut in gaina si azburat pe un alt munte, la Rosia Montana. Oricat s-au rugat oamenii, ea nu s-a mai intors. Dar nici motii nu si-au pierdut speranta si se intalnesc an de an, de Sfântu Ilie intr-un festival al iubirii si increderii, pe Muntele Gaina cu speranta ca odata si odata zana fermecata va cobora din nou …