Horea

Horea

Comments 0 Comment

Horea, pe numele sau adevarat Vasile Ursu Nicola, s-a nascut in anul 1731 la Arada, localitate care ii poarta azi numele si a incetat din viata la Alba Iulia, in 1785.  El a fost alaturi de Closca (Ion Oargă) si Crisan (Marcu Giurgiu) conducatorul rascoalei taranesti de la 1784 din Transilvania, rascoala care avea sa ramana cunoscuta posteritatii drept: „Rascoala lui Horea, Closca şi Crisan” .

Din documentele vremii, reiese ca Horea a fost un mocan. Un mocan din Tara Motilor …  de unde altundeva? Pe vremea aceea era greu in munti. Pe langa greutatile pamantului, peste tarani mai apasa si iobagia, mocanii fiind asuprimiti de nobilimea locala.

Numărul zilelor de muncă al iobagilor ajunsese la patru pe săptămână (cu braţele), trei (cu animalele) şi două (pentru jeleri). Asupra ţăranilor apăsau şi o serie de dări: zeciuiala din produsele agricole şi animale, plocoanele, cărăuşiile, cazarea funcţionarilor ce încasau birurile, încartiruirea militarilor. Nobilimea deţinea monopolul vânatului, morăritului şi pescuitului, cotropise păduri, păşuni şi multe terenuri agricole ceea ce îi nemulţumea pe ţărani. Au mai fost supuşi unor obligaţii privind mineritul, construirea de cuptoare, transportul lemnului şi al minereului, ca şi la plata unor impozite.

Toate acestea, au facut ca in sufletul mocanilor sa incolteasca dorinta de a fi liberi. Asa se face ca Horea a fost ales capitan printre acestia si a pornit la lupta impotriva domnilor, nadajduind ca-i va scapa pe mocanii de iobagie.

Rascoala a izbucnit in octombrie 1784, în comitatul Zarandului dar a cuprins foarte repede si regiunea Hunedoarei, ajungând şi în părţile Aradului, Maramuresului si Sibiului, la ea participând şi ţărani saşi şi maghiari. Astfel, Horea a  inceput prin a prada curtile domnesti de la Deva, pana la Cluj, nobilii prinzandu-i de frica:

„Horea bea la Fagadau,

Domnii fug fara hinteu,

Horea sade pe butuci,

Domnii fug fara papuci.”

In curand, vestea i s-a dus departe. Asa se face ca imparatul imperiului austriac a prins de veste si a trimis trupe in Ardeal pentru a inabusi rascoala. Pentru a-l prinde pe Horea, nobilii au pus pe capul lui un premiu de 300 de galbeni. Afland aceasta, Horea s-a retras in paduri dar, pe 27 decembrie 1784 a fost inconjurat si prins de acestia, ca urmare a unei tradari.

”Prinderea lor s-a intamplat in ziua de 27 Decembrie, sub un brad de jumatate gaunos, in jurul caruia pusese niste crengi de lemne si facuse un foc mare ca sa se incalzeasca. Taranii, de cari m-am folosit eu, au dat de urma lor pe zapada proaspata ce cazuse de curand si dansii prinsera mai intai, la o departare mai mica, pe un pazitor al revolutionarilor, pe care il silira sa le descopere locul unde se afla capitanii. Taranii, cari se angajase sa-i prinda, erau 7 insi la numar, dintre cari numai 4 mai aveau pusti, si acestia patru plecara inainte si cand se apropiara de coliba, Horia ii primi ca pe amici si-i intreba, daca umbla cumva dupa vanat, la care ei raspunsera ca da, sunt siliti sa caute vanat pentru armata, dar nu pot sa capete nimic si de jumatate sunt mai inghetati. Atunci Horia ii invita sa seaza la foc. Doi dintre taranii acestia se asezara langa Horia si alti doi insi langa Closca, si acest din urma ii intreba numaidecat ce noutati mai sunt prin comune, iar ei raspunsera ca oamenii in general se plang de multimea cea mare de soldati si ca poporul trebuie sa fuga. La cuvintele aceste, Closca zise injurand: “Acusi ii scoatem noi si pe ei de aici si-i alungam la dracu”. In timpul acesta se apropiara de foc si ceilalti trei tarani si in momentul acesta cei doi tarani credinciosi, cari aveau certificate din partea mea, anume Stefan Trifu si Nutu Maties, se aruncara asupra lui Horia si Closca, ii prinsera de gat, ii trantira la pamant si cu ajutorul celorlalti doi insi si cu inca cei trei soti, cari inca alergara la dansii, ii prinsera si ii legara. In timpul acesta Horia scoase din san un volum de hartii, cat tii intr-o mana, si le arunca in flacarile cele mari ale focului, dar ocupati cu legarea lor dansii n-au putut sa le scape din foc. In urma temandu-se, ca nu cumva sa navaleasca asupra lor niste oameni de ai lui Horia, se retrasera in graba mare cu ei intr-o poiana de oi, ceva mai departata si de aici dedera indata stire trupei de soldati, care inconjurase si dansa padurea si tinutul acesta si era ocupata cu cautarea lor. Soldatii acestia sosira numaidecat si gornicii ii predara pe amandoi. Horia si Closca erau armati cu pusti si cu lanci. Closca mai avea si doua pistoale, pe cari inca nu mi le-au adus. Alte lucruri la dansii nu s-au aflat, nici cai, nici bani, nici hartii, afara de 6 fl. la Closca. Probabil ca toate lucrurile aceste le-au ascuns, pe la amicii lor, sau le-au ingropat in padure sub zapada. Ca prinderea lor s-a intamplat intr-adevar astfel, aceasta o confirma unanim Horia si Closca aici, in prezenta mea si a mai multor ofiteri, si dansii adaoga ca de aceea au stat timp asa mult ascunsi prin paduri, fiindca voiau sa calatoreasca la Viena, indata ce le sosiau banii, ce-i ceruse dela comune. Abrud, 1 Ianuarie 1785 „

A fost dus la Alba Iulia, unde in ziua de 26 Februarie, contele Iankovits pronunta sentinta: „au sa fie dusi pentru crimele lor la locul indatinat de supliciu si acolo sa li se franga cu roata toate membrele corpului, incepand de jos in sus, anume mai intaiu lui Ion Closca, apoi lui Horia, numit altminterea si Ursu Nicola, si in modul acesta sa fie trecuti din viata in moarte, iar corpurile lor sa se despice si taie in 4 bucati, capul si partile corpului sa se puna pe roate pe langa diferite drumuri si anume in comunele unde au comis cruzimile cele mai scelerate, iar inimile si intestinele lor sa se ingroape aici la locul supliciului”.

Horea şi Cloşca au fost supuşi celei mai grele pedepse prevăzută de Codex Theresianum, prin frângerea cu roată. În ziua de 28 februarie, orele 9:00, a început procesiunea execuţiei pentru cei doi (Crisan se sinucisese in celula). Horea şi Cloşca au fost transportaţi în două care separatei. Pe Dealul Furcilor (astăzi Dealul lui Horea), au fost aduşi cu forţa între 2500-3000 de iobagi români, câte trei tineri şi trei bătrâni, din peste 400 de sate din cele patru comitate apropiate, unde s-au desfăşurat principalele evenimente ale răscoalei. Execuţia prin tragere pe roata s-a desfăşurat după un ritual dinainte stabilit.

Mai întâi a fost executat Cloşca care a primit 20 de lovituri, în timp ce Horea asista în picioare. A urmat Horea, căruia i-au dat 4 lovituri prin care i-au zdrobit picioarele, apoi călăul i-a zdrobit pieptul şi după alte 8-9 lovituri şi-a dat sufletul. Conform sentinţei, organele interne au fost îngropate pe Dealul Furcilor, iar corpurile le-au fost tăiate în 4 părţi şi puse în ţeapă în cele mai importante localităţi din comitatele Alba şi Hunedoara pentru intimidarea poporului.

In pofida acestei pedepse atat de crude, numele celor trei rasculati a continuat sa dainuaiasca in memoria oamenilor locului, iar povestea lor transmisa, din generatie in generatie, pana in zilele noastre, transformandu-i astfel, din oameni in legenda.

Rascoala din 1784 in imagini aici.

Alte personalitati ale Transilvaniei

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *