Se povesteste ca Matia pleca, din cand in cand, prin regat sa vada cum cum se poarta slujbasii regatului cu oamenii. Asa a ajuns intr-o buna zi la Cluj-Napoca unde, de altfel, se si nascuse. Si-a lasat suita la Huedin, iar el s-a imbracat ca un calic si a luat-o incet spre Cluj. Ajuns aici a inceput sa umble brambura pe strada, dar nu a trecut mult timp pana un om al primariei l-a saltat fara prea multe lamuriri si l-a dus la primar sa-i taie lemne. A taiat Matia cat a taiat, dupa care s-a dus la primar sa-i de-a plata. Auzind asemenea „grozavie” primarul l-a injurat,i si-a pus servitoriul sa-i de-a o bataie bune si pe deasupra l-a pus sa-i termine de taiat toate lemnele din curte. Neavand ce face, Matia a trebuit sa le taie pe toate dar pe cateva si-a scrijelit numele.

A doua zi Matia, imreuna cu suita lui, de data asta imbracat in haine de rege, a ajuns in Cluj-Napoca. S-a dus direct la primar si l-a intrebat cum merg lucrurile, daca oamenii sunt napastuiti … Primarul a inceput sa mi se laude ca in Cluj nimeni nu e napastuit, si alte cele … Atunci Matia si-a pus oamenii sa caute bucatile de lemne pe care le-a inscris cu o zi inainte spunandu-i primarului ca el era de fapt omul  de care si-au batut joc cu o zi inainte si l-au pus sa taie gramada de lemne, nu l-au platit, ba l-au si batut pe deasupra.

Primarul vazand ca nu mai e loc de tagada a cazut in genunchi, a cerut iertare dar tot degeaba. A fost spanzurat in fata portii cetatii iar servitorul a fost tras in teapa.

Asa se spune ca impartea Matia Corvin dreptatea …