Se povesteste ca, in Evului Mediu, femeile care erau acuzate de vrajitorie erau supuse ordaliilor: o judecata (socotita divina) prin care li se legau greutati mari de picioare si erau aruncate in lac. Oamenii aveau credinta ca daca femeile ar fi fost vrajitoare, atunci Satana – in slujba caruia erau – le-ar fi salvat si nu s-ar fi inecat. Astfel, cele care nu se inecau erau declarate vrajitoare si arse pe rug. Cu toate acestea, nu exista vreo dovada ca ar fi existat femei care sa fi supravietuit pentru a fi arse pe rug. In secolul XVI, acest obicei era destul de bine raspandit in Transilvania, fiind cunoscut si sub denumirea de „proba apei”.

Se spune de asemenea ca daca tinerele nemaritate vedeau vreo vrajitoare pe lac atunci aveau ghinion tot anul. Iar daca ajungeau prin preajma lacului vrajitoarelor in apropierea miezului noptii atunci erau blestemate si ajungeau fie nebune, fie usuratice. Astfel lacul vrajitoarelor era ocolit pe cat se putea.