Se povesteşte că trăia odată în Măgogea un boier, Stupul îl chema, care avea mulţi servitori. Unul dintre ei era un mut, pe numele de Cupsa Pintea.

De un an de zile era în slujba boierului şi toţi îl creadeau mut pentru că nu scosese nici o vorbă în tot acest timp. N-avea pe nimeni şi boierul se purta urât cu el: îl punea la cele mai grele munci, iar mâncare îi dădea cu ţârâita. A răbdat Pintea cât a răbdat, până într-o zi când şi-a vărsat năduful pe boier, s-a dus în codru şi dus a fost …

De atunci a rămas în codru, împreună cu doisprezece ortaci de-ai lui. De acolo năvăleau asupra oamenilor neguţători, asupra boierilor şi împăţea prada cu oamenii săraci din satele vecine. Cel mai mult îi plăcea un deal de lângă Lapus, de acolo îi plăcea să dea atacurile; acest deal se numeşte şi în ziua de azi Şatra Pintii.

Multă vreme au stat ei în codru, ieşind din când în când după gălbiori; au cutreierat Ardealul în lung şi în lat. Ba au ajuns prin Maramuresş Bucovina şi Moldova. „C-o lasat cetati si sate, / Ca sunt pline de pacate. / Si-o intrat in codrul verde, / Unde uratul se pierde.”

Dar pe cât oamenii simpli îl iubeau şi îi cântau vitejiile, pe atât boierii îl urau şi ar fi dat orice numai să-l vadă prins.

Aşa a trecut vremea până când, odată, a venit o iarnă grea. Pintea avea bani dar nu prea avea ce face cu ei, ca nu prea se gaseau bucate. Neavând încotro, a trimis la Baia Mare trei ortaci să aducă pâine, vin şi sare. Dar oamenii se temeau să intre în Baia Mare, pentru că oamenii de acolo erau printre cei mai însemnaţi duşmani ai lui Pintea. Aşa că i-au cerut să le spună unde îi stă moartea. Pintea le-a zis că numai daca cineva ar înfinda puşca cutrei fire de grâu de primăvară şi un glonţ de argint, doar aşa aveau să-l prindă.

Şi s-au dus oamenii la Baia Mare şi au cumparat cele trebuincioase dar, pe când să se întoarcă, au fost prinşi de către panduri. Aceştia i-au legat şi i-au ameninţat cu moartea de nu aveau să le spună în ce stă moartea lui Pintea. Aflând secretul, pandurii au pornit pe urmele lui Pintea şi l-au prins,  împuşcat cu trei fire de grâu şi cu un glonţ de argint. Apoi, se spune că i-au tăiat capul şi l-au pus pe poarta cetăţii Baia Mare.