Ținutul Secuiesc
Localizare
Ținutul Secuiesc (maghiară: Székelyföld, germană: Szeklerland) este o zonă istorică din România, situată în estul Transilvaniei, locuită în majoritate de secui-maghiari și împărțită în mod tradițional în scaune. Ca și suprafață, Ținutul Secuiesc cuprinde cea mai mare parte a județelor Covasna și Harghita, precum și o parte din județul Mureș.
Istorie
Din punct de vedere administrativ-teritorial, ținutul locuit de secui, așa numitul Ținutul Secuiesc a fost organizat în secolele XIV-XV în scaune. Noțiunea de scaun (lat. sedes), în sensul de unitate administrativ-teritorială, preluată de secui probabil de la sași, este folosită constant în izvoarele scrise abia cu începere din secolul al XIV-lea.
Viitoarele scaune secuiești au fost menționate inițial în documente sub alte denumiri. În secolul al XIII-lea, respectiv în anul 1270 este amintită obștea secuilor din Tileagd (lat. universitas Siculorum de Telegd), în anii 1272 și 1311 este evocată obștea secuilor din Kézd, iar în anul 1291 sunt atestați secuii și obștea secuilor de pe Arieș. Abia în secolul al XV-lea, respectiv în anii 1408-1410 va fi amintit Scaunul Mureș, în timp ce Scaunul Odorhei va fi atestat ca atare abia în anul 1448.
Numele principalelor șapte scaune secuiești au fost, în ordine alfabetică, următoarele:
- Scaunul Secuiesc al Arieșului (ung. Aranyos-szék),
- Ciuc (ung. Csik-szék),
- Kézd (ung. Kézdi-szék),
- Mureș (ung. Maros-szék),
- Orbai (ung. Orbai-szék),
- Sepsi/Sf. Gheorghe (ung. Sepsi-szék)
- Tileagd (ung. Telegdi-szék) (devenit ulterior Odorhei ung. Udvarhely-szék).
Fiecare scaun secuiesc era condus de judele scaunului sau al locului (lat. judex sedis sau judex terrestris). Toate aceste unități administrativ-teritoriale au fost conduse, la rândul lor, de către Comitele secuilor, funcție care, sub aspectul importanței sale politice, reprezenta a doua demnitate în voievodatul Transilvaniei, căruia îi era subordonat judele regesc (lat. judex regis).
După înființarea Monarhiei Austro-Ungare scaunele secuiești au fost desființate, iar în locul lor au apărut mai multe comitate (vármegyék).
Capitala tradițională a secuimii s-a aflat la Târgu Mureș, [27] oraș regal denumit atunci Székelyvásárhely ("Târgul Secuiesc" sau "al Secuilor"). Acest nume medieval nu trebuie confundat cu numele de azi al orașului Târgu Secuiesc (Kézdivásárhely) aflat la o distanță de 250 km sud-est. Târgu Mureș a fost denumit în latina medievală și "Novum Forum Siculorum" respectiv "Noul loc al adunării secuilor"
Atracții turistice
- Cetatea Medievală din Târgu Mureș - este amplasată în apropierea centrului municipiului. Ridicată în plan pentagonal, înconjurată de un zid de apărare, cetatea are șapte bastioane, cinci dintre ele purtând numele breslelor, care potrivit tradiției, le-au întreținut. Complexul Cetății ocupă o suprafață de cca 4,3 ha și este alcătuit dintr-o incintă fortificată cu 7 bastioane unite prin ziduri ce formează o mare curte interioară, în cadrul căreia se găsește Biserica Reformată și Clădirea Manutanței.
- Parcul Național Munții Călimani, situat în vestul Carpaților Orientali, se desfășoară pe o suprafață de 24.041 ha, în județele Mureș, Bistrița și Suceava. Munții Călimani aparțin lanțului vulvanic de pe latura de vest a Carpaților Orientali, fiind unitatea cea mai înaltă și mai extinsă a acestuia. Relieful munților Călimani se remarcă prin diversitate și spectaculozitate, dar din păcate în urma exploatărilor de sulf realizate în deceniul nouă, peisajul aa avut mult de suferit.
- Stațiunea Sovata - a fost menționată pentru prima dată ca loc tămăduitor într-un document din 1597, dar abia în 1850 devine stațiune balneară. Este înconjurată de dealurile Cireșelu, Capela, Bechiș, Dealul Mic și Muntele de Sare, fiind acoperită cu păduri de fagi, stejari, carpeni, ulmi, castani, brazi și mesteceni. Renumele Sovatei se datorează lacurilor Ursu (46.000 m2), Aluniș (9.000 m2), Verde (5.000m2), Negru, Roșu, Mierlei și Șerpilor, cu ape clorurate (cu concentrație mare - de la 40 la 250 gr/litru) și sodice, prezentînd fenomenul de heliotermie.
- Stațiunea Borsec, Județul Harghita - Stațiunea balneoclimaterică Borsec este situată în depresiunea intracarpatică cu același nume, la o altitudine medie de 900 m. Printre punctele turistice locale de seamă se numără: Șapte Izvoare aflat la 1550 m de centrul stațiunii; Poiana Zînelor și "cariara de travertin" care formează un ansamblu de obiective învecinate între ele și constituind un singur peisaj de mare atracție turistică; Grota urșilor, un ansamblu de goluri adânci formate prin fenomenul de eroziune naturală a rocilor sub acțiunea apelor de infiltrație (fenomen carstic); Peștera de Gheață, o adâncitură întunecoasă între două stânci separate tot prin eroziune ca și Grota urșilor, de aceeași spectaculozitate și măreție; Izvorul Străvechi (Mofeta), unul dintre cele mai vechi izvoare de cură din stațiune; Izvorul Pierre Curie, aflat la o distanță de cca 1800m de centrul stațiunii. Este izvorul cu cea mai radioactivă apă minerală din stațiune; Cetatea Bufnițelor, unde pot fi vizitate ruinele unor construcții militare din primul război mondial.
- Salina Praid - Una dintre cele mai mari mine de sare din țară și Europa este Salina Praid ale cărei începuturi istorice datează din epoca romană. Localitatea Praid este cea mai mare comună din Harghita, înglobând Ocna de Jos, Ocna de Sus și micul cătun Békástanya, cu doar 140 de locuitori.
- Biserica pictată de la Mugeni, județul Harghita - Scena din ansamblul de pictură, cel mai vechi existent aici, pictat către 1350. Secvența din legenda Sf. Ladislau. Sfântul rege Ladislau al Ungariei pleacă la luptă împotriva cumanilor. Bătălia de la Chiraleș, împotriva cumanilor.
- Biserica pictată de la Ghelința, județul Covasna, biserica romano-catolică, 1330. În registrul superior, scene din legenda Sf. Ladislau (uciderea cumanului cu ajutorul fecioarei răpite) iar în cel inferior scene din ciclul cristologic (Flagelarea și răstignirea lui Christos). Una dintre cele mai vechi și mai bine păstrate ansambluri de pictură gotică din Transilvania.
- Biserica fortificată de la Dârjiu - Construită inițial în stil romanic, biserica din Dârjiu a fost transformată în a doua jumătate a secolului al XV-lea într-un lăcaș în stil gotic. Biserica din Dârjiu adăpostește un valoros ansamblu de pictură murală, în parte distrus, dar care trebuie să fi avut o concepție la fel de amplă ca cel de la biserica din Ghelința. Extraordinară această pictură în care se presupune că și-a pictat (nu fără oarecare ostentație) autoportretul însuși artistul, maestrul Paul din Ung (cel cu barba) cu atât mai mult cu cât e vorba de scena dedicată sfântului al cărui nume îl poartă (Sf Pavel-Paul este cel căzut în fața cailor). Pe flamura roșie de deasupra, pictată cu minuscule gotice, citim o încântătoatre declarație de dragoste lumească: "această lucrare a pictat-o și a pregătit-o meșterul Paul, fiul lui Ștefan din Ung, AD 1411. Scriam și aveam în minte o fată frumoasă" ("scripto scribebat et pulc( h )ram puella( m ) i( n ) mente tenebat.)
- Muzeul Național Secuiesc din Sf. Gheorghe – “Dintre toate muzeele provinciale din întinsul țării românești, pe lângă cele din Cluj, cel din Sf. Gheorghe este, fără îndoială, cel mai interesant și cel mai plin de surprize ... clădirea adăpostește obiecte distante cu mii de ani de frământările vremuurilor de azi. Celor cari știu să desprindă limbagiul mut, dar atâta de elocvent al obiectelor făurite de mâna omenească, splendide vase, cu ale lor spirale divers zugrăvite, le vorbesc de vremuri îndepărtate, în care preocuparea de frumos pare să fi învins meschinele patimi ce ne despart azi. ... Colegilor din Secuime trimit aceste urări cu cuget curat ...” (Alexandru Tzigara-Samurcaș, inspector general al Muzeelor, 1929)
- Muzeul Breslelor din Tg. Secuiesc - Găzduiește colecții și expoziții valoroase din istoria orașului, a breslelor și a meșteșugurilor. Alături de utilaje de intervenție ale pompierilor din sec. XIX–XX, Muzeul Breslelor se laudă și cu o celebră colecție de păpuși în port popular, „Zsuzsi și Andris”, (peste 350 exponate). Specialiștii Muzeului au făcut un punct de atracție al orașului și din Studioul foto „Bogdan” de la sfârșitul sec. al XIX-lea, unde se lucrează numai la lumina naturală.
- Muzeul „Haszmann Pál” din Cernat - Acest muzeul etnografic în aer liber prezintă patrimoniul de arhitectură populară din județul Covasna, inclusiv stâlpi funerari de piatră și de lemn, respectiv meșteșuguri populare tradiționale și valoroase expoziții de artă populară și de istorie locală. Colecțiile de mașini agricole și de sobe din fontă sunt unice în felul lor. Muzeul este vestit și datorită școlii populare de artă organizată de instituție.
- Muzeul Depresiunii Baraolt din orașul Baraolt - Gestionează și expune mărturii din domeniul istoriei mineritului și breslelor, precum și colecții de istorie locală. Deține piese rare din produsele glăjăriilor din Ținutul Secuiesc și ale olarilor din Bazinul Baraolt. În prezent se lucrează la expunerea corespunzătoare a scheletului de mastodont, de trei milioane de ani, descoperit recent în cariera de lignit de la Racoșul de Sus.
- Muzeul Etnografic Ceangăiesc din Zăbala - Prezintă o colecție unică din arta populară a maghiarilor din Moldova și despre viața cotidiană a acestor comunități. Porturile populare, produsele meșteșugărești, interioarele tradiționale mobilate caracteristic ne dau șansa să aruncăm o privire asupra modurilor de trai a comunităților din satele ceangăiești. Alături de această expoziție o veche casă secuiască găzduiește și o bogată colecție de etnografie și istorie locală din Zăbala.
Satul
Oamenii
Potrivit recensământului din anul 2002, în județele Harghita, Covasna și Mureș trăiesc 668.471 de secui și maghiari (reprezentând 59,2% din populația zonei). În județele Covasna și Harghita, secuii formează o majoritate de 73,8% și respectiv 84,1%. Secuii sunt un grup etnic de limbă maghiară asimilat în prezent cultural maghiarimii, și care sunt majoritari în județele Covasna, Harghita și în arealul central și sud-estic al județului Mureș. Pe lîngă ei, se autodefinesc ca secui și locuitorii de limbă maghiară a câtorva sate din județele Alba și Cluj și chiar Sibiu.
Obiceiuri și tradiții
Ianuarie - Jocurile iernii de la Sovata, Locația: Sovata
A doua zi de Rusalii - Sărbătoarea populară a păunului, Locația: Praid, Ocna de Jos
Prima parte a lunii iunie - Festivalul Narciselor, Locația: Lueta, Dealu
6 iulie - Ziua celor 1000 de secuience, Locația: Miercurea Ciuc
Începutul lunii septembrie - Festivalul cărbunarilor, Locația: Platoul Calonda
Luna octombrie - Balul strugurilor, Locația: Praid, Ocna de Sus, Ocna de Jos, Corund, Sovata
Bucătăria tradițională
Bucătăria secuiască se bazează pe patru alimente principale: cartoful, varza, carnea de porc și smântâna. Produsele din porc, ca slănina, caltaboșii, carnea afumată la borcan sunt, de asemenea, deosebit de populare. Înainte de introducerea cartofului în Evul Mediu târziu, alimentele de bază erau meiul și secara.
Tipic pentru secui e și cozonacul secuiesc făcut din aluat răsucit pe forme cilindrice și copt deasupra cărbunilor încinși, numit Kürtôs. Potrivit unor cronici încă din anii 1700 cu ocazia unor evenimente, serbări, cozonacul Kürtôs a fost introdus în meniu ca o delicatese. Obiceiul era ca femeile încă din prânz să prepare aluatul pentru cozonacul Kürtôs. Seara după dospire, fiecare familie a dus aluatul pregătit la locul serbării, ca să prăjească cozonacele împreună tot satul.
Una din plantele cele mai populare în secuime este chimionul care crește în depresiunile intramontane. Semințele chimionului se prăjesc în unsoare încinsă pentru supe. Un rachiu secuiesc popular e asezonat de asemeni cu semințe de chimion.
Geografie
Spiritualitate
Multimedia
Bibliografie
- http://www.sznm.ro/index_ro.php , site-ul oficial al Muzeului Național Secuiesc
- http://www.incogniterra.org/pages/tiles/stories/szekely/story_szekely_ro.jsp, Terra Incognita: Ținutul Secuiesc
- http://www.borsec-turism.ro/ro/atractiistatiune.html
- http://www.salinapraid.ro/ro/description.php/Despre-Praid/3/
- www.wikipedia.org
Alte zone etnografice
- Ținutul Pădurenilor
- Țara Zarandului
- Țara Năsăudului
- Țara Moților
- Țara Bârsei
- Țara Hațegului
- Țara Făgărașului
0 comentarii