Țara Năsăudului
Localizare
Țara Năsăudului (Districtul Năsăudului, Nösnerland) este ținutul cuprins între râurile Someș la Nord și Mureș la sud.
Istorie
În perioada romană era cunoscut sub numele de Districtus Rodnensis datorită bogatelor zăcăminte de aur și argint de la Rodna. După stabilirea aici a comandamentului roman-grăniceresc zona s-a dezvoltat, atât din punct de vedere economic cât și administrativ, în jurul orașului Năsăud, căpătând numele de Districtul Năsăud. Prima atestare documentară a Năsăudului (incertă) sub numele de Naszod datează din anul 1245.
Mai târziu, în sec. XIII-XIV, regii maghiari au colonizat și această parte de est a regatului cu populații de origine germană (sași). Prima așezare a acestor coloniști a fost denumită Nösen (Bistrița de azi), de aici și denumirea de Nösnerland.
Atracții turistice
Satul
Obiceiuri și tradiții
Șezătoarea
Una dintre cele mai frumoase tradiții care încă se mai păstrează este șezătoarea. Este o adunare restrânsă, în serile lungi de toamnă și iarnă, la care participă, în funcție de natura sa, fete, femei, bărbați și feciori, aceștia din urmă umblând în grup, de cele mai multe ori, de la o șezătoare la alta, având roluri precise în cadrul obiceiului.
Fetele și femeile lucrează fiecare pentru sine, iar participanții în totalitatea lor, discută diverse fapte din viața satului, interpretează aproape întregul repertoriu folcloric, organizează jocuri dramatice de societate, dintre care unele se întâlnesc și pe la priveghi.
Șezătoarea începe după terminarea lucrului pe câmp, neavând decât rar dată fixă, și se ține cu unele excepții până la începutul muncilor de primăvară. Ea are loc în fiecare seară, în afara serilor de Sâmbătă, Duminică și cele care precedă sărbătorile de tot felul.
Gazda de șezătoare trebuia aleasă din timp pentru a preîntâmpina anumite greutăți care ar determina participanții să nu se sfiască de la anumite aspecte care țin de această tradiție. Camera trebuia să fie încăpătoare, iar gazda să nu fie om „dungaș”. Pentru acest favor gazda era răsplătită de participante prin muncă și prin anumite bunuri materiale ca lemne de foc, petrol, (mai nou plătesc curentul electric), făină etc.
Vârsta la care sunt admiși la șezătoare diferă de la un sat la altul. În Parva, de exemplu, participă cei care au terminat armata, cei de 18 ani, de la 14-15 ani și în ultima vreme, chiar de la 10-12 ani, dar aceste ultime vârste sunt exagerate pentru că repertoriul șezătorii, jocul și practicele au rostul de a batjocori și alunga pe cei care sunt prea tineri pentru a lua parte la obicei.
În primul rând șezătoarea este un prilej de comportare și de muncă, de manifestare a priceperii și hărniciei fetelor. În cadrul șezătorii, tinerii au prilejul să se cunoască și să stabilească relații premergătoare căsătoriilor. De asemenea șezătoarea oferă un fericit prilej de a comenta și judeca viața de fiecare zi a satului, formându-se și întărindu-se opinia publică, al cărei rol educativ nu este deloc neglijabil.
O altă funcție este legată de caracterul de petrecere al șezătorii, de repertoriul folcloric specific. În șezătoare se interpretează, dar mai ales se creează și se transmite repertoriul colectivității.
În șezătoare se organizează numeroase jocuri dramatice și de societate cum ar fi: FÂNTÂNA, PURICELE, VERIGUȚA etc.
Bucătăria tradițională
Geografie
Spiritualitate
Multimedia
|
Joc fecioresc din Năsăud |
Dans din Năsăud |
Valeria Peter Predescu - Folclor |
Bibliografie
1.http://www.scoala-culturala.ro/parva/etnografia.html
Alte zone etnografice
- Ținutul Secuiesc
- Ținutul Pădurenilor
- Țara Zarandului
- Țara Moților
- Țara Bârsei
- Țara Hațegului
- Țara Făgărașului
0 comentarii