În Transilvania, instituţionalizarea proceselor de vrăjitorie s-a facut sub domnia principelui Mihai Apafi (1661-1691). Astfel, primele procese de vrăjitoare s-au derulat în secolul al XVI-lea, 25 dintre ele petrecându-se în oraşul Cluj.

O femeie era considerată vrăjitoare dacă avea un neg care, înţepat cu acul, nu sângera. O alta modalitate de a verifica dacă o persoană era sau nu vrăjitoare era „proba apei”. „Acuzata, legată de mâini şi de picioare, era aruncată în apă şi, dacă nu se scufunda, era semn că era nevinovată”, scrie în 1926, Gheorghe Manzat, în „Monografia oraşului Dej”. Chiar dacă plutea însă, avea toate şansele să moară arsă pe rug. În cazul oraşului Cluj, „proba apei” se făcea la Someş.

Execuţiile prin ardere pe rug, decapitare sau spânzurare, aveau loc, de regulă, în piaţa centrală a oraşului, în faţa Bisericii Sfântul Mihail. Rămăşiţele trupeşti ale celor arşi pe rug, erau apoi duse la marginea oraşului, în faţa Turnului Croitorilor şi lăsate acolo un timp, spre a fi privite cu luare aminte de către ceilalţi cetăţeni. Din acest motiv, aleea care ducea spre turn se numea, pe acea vreme, Aleea Vrăjitoarelor.

Nici femeile din Clujul medieval nu au scăpat de astfel de acuzaţii.

• Prima condamnare menţionată în arhivele oraşului Cluj, a fost cea a Ecaterinei Zabo. Pe 15 mai 1584, în oraşul medieval Cluj, Ecaterina Zabo a fost acuzată de vrăjitorie. Mărturiile singurului martor ocular al „vrăjitoriei” au cântărit mult mai greu decât toate celelalte mărturii aduse în favoarea ei. Verdictul? „Întrucât vrăjitoria nu se potriveşte unui crestin şi chiar Domnul le pedepseşte pe vrăjitoare, conform legii, Ecaterina Zabo, prima dată vei fi schingiuită, iar apoi omorâtă”.
• În acelaşi an, la 15 iunie, tot la Cluj, este condamnat Ioan Sos la ardere pe rug.
• La 30 mai 1698, Judita Nemes este acuzată de vrăjitorie şi viaţă destrăbălată, dar nu cunoaştem sentinţa.
• La 31 mai 1712, o fată cu numele Adinica, învinuită de vrăjitorie, este condamnată la proba apei.
• In 1723, baroana Szaniszlo era învinuită de vrăjitorie. După primul proces, aceasta a fost eliberată. În 1726, aceeaşi Barbara Szaniszlo, pentru că a continuat cu practicile de vrăjitorie, a fost condamnată la arderea pe rug”. (sursa: Constantin Albinetz, directorul Muzeului Municipal din Dej)

Cele mai multe acuzaţii de vrăjitorie de pe teritoriul judeţului Cluj au avut loc la Dej. Astfel, la:

• 20 august 1742, soţia lui Ioan Balasz: „Fiindcă înşişi copiii ei au spus că nu ar fi pagubă ca să o arză – să se tortureze, să fie decapitată, trupul să i se arză, iar averea să-i fie confiscată”.
• 28 august 1744. Elisabeta Kibedi – A fost amendată cu 33 de floreni pentru că „a umplut gura la o broască cu pietricele şi o a cusut, care faptă o agravează şi alte circumstanţe”.
• 11 mai 1749. Ştefan lakatos şi soţia – Acuzaţi de Borbara Oros că „o-a maltratat transformându-o în mâţă”. Cei doi au fost condamnaţi
• La 12 martie 1712, Ana Lazar din satul Mica de lângă Dej, este învinuită că intră în casele oamenilor în chip de căţea şi făcea stricăciuni. Se spune că un om în casa căruia a intrat, a prins-o şi a legat-o în lanţ după care căţeaua s-a transformat în femeie. Urma să fie probată în apă nevinovaţia ei (nu se ştie sentinţa)
• La 25 februarie 1712, sunt aduse în faţa instanţei Cătălina Runcan şi Ioana Vancea din Dej, bănuite a fi vrăjitoare. După torturare, Cătălina Runcan este arsă pe rug.
• Alte procese de vrajitoare, in orasul Dej au mai avut loc in anii 1755, 1756, 1760, 1763 si 1764″”, spune Constantin Albinetz.

Acuzaţii de incest sau de înjurături de „teremttete”

În Clujul Medieval, pedeapsa pentru incest sau înjurătura de „teremttete” (sudalma de Dumnezeu) era moartea.

• Iudeta Cseh, soţia lui Martin Bacoş, fiindu-i acestuia necredincioasă, a fost pedepsită cu moartea.
• Conform constituţiei orăşeneşti din 1669, era perfect legal ca pedeapsa pentru înjurătura de „teremttete” să fie moartea.

În 1601, în actuala Piaţă a Unirii, dominată în secolul XIV-lea de biserica Sfântul Mihail, Baba Novac, vestitul general al voievodului Mihai Viteazu, a fost ars de viu de către nobilii clujeni. „Ca să-i prelungească chinurile – povesteşte Nicolae Iorga într-un volum de impresii de călătorie prin ţară – călăii turnau apă rece peste trupul cuprins de flăcările rugului.” Recucerind oraşul de la nobilimea trădătoare, Mihai Viteazu a înfipt un steag pe locul unde a fost ucis credinciosul său oştean.

Arhivele păstrează şi astăzi consemnarea cheltuielilor făcute cu execuţia generalului: „am dat ţiganilor pentru ca au schinguit, au torturat, au fript şi au tras în ţeapa pe Baba Novac şi pe preotul fl. 7 d. 50 s…t Am plătit pentru Baba Novac şi preotul, celor doi călăi fl. 3. Am plătit lui Luca Ácsi pentru că a cioplit ţeapa pentru Baba Novac fl. 2„. Execuţia a avut loc în prezenţa autorităţilor, nobililor şi a generalului mercenar Basta, care urmărise execuţia de la fereastra unei case din piaţa orasului, punându-l apoi în ţeapa pe Drumul Feleacului, pe locul numit azi Piaţa Baba Novac.

• www.clujul-online.ro de Alina Miron 
• Vânătoarea de vrăjitoare, articol de Laura Laurentiu, publicat in Clujeanul, la 7 ianuarie 2004
• Pedepsele Cetăţii, articol de Laura Laurentiu, publicat in Clujeanul, la 2 februarie 2004
• Vânătoarea de vrăjitoare, articol de Daniela Sontica, publicat în Jurnalul Naţional la 12.10.2006