Tinutul Secuiesc

Tinutul Secuiesc

Comments 0 Comment

Localizare

Ținutul Secuiesc (maghiară: Székelyföld, germană: Szeklerland) este o zonă istorică din România, situată în estul Transilvaniei, locuită în majoritate de secui-maghiari şi împărţită în mod tradiţional în scaune. Ca şi suprafaţă, Ținutul Secuiesc cuprinde cea mai mare parte a judeţelor Covasna şi Harghita, precum şi o parte din judeţul Mureş.

Istorie

Din punct de vedere administrativ-teritorial, ţinutul locuit de secui, aşa numitul Ținutul Secuiesc a fost organizat în secolele XIV-XV în scaune. Noţiunea de scaun (lat. sedes), în sensul de unitate administrativ-teritorială, preluată de secui probabil de la saşi, este folosită constant în izvoarele scrise abia cu începere din secolul al XIV-lea.

Viitoarele scaune secuieşti au fost menţionate iniţial în documente sub alte denumiri. În secolul al XIII-lea, respectiv în anul 1270 este amintită obştea secuilor din Tileagd (lat. universitas Siculorum de Telegd), în anii 1272 şi 1311 este evocată obştea secuilor din Kézd, iar în anul 1291 sunt atestaţi secuii şi obstea secuilor de pe Arieş. Abia în secolul al XV-lea, respectiv în anii 1408-1410 va fi amintit Scaunul Mureş, în timp ce Scaunul Odorhei va fi atestat ca atare abia în anul 1448.

Numele principalelor şapte scaune secuieşti au fost, în ordine alfabetică, următoarele:

  • Scaunul Secuiesc al Arieşului (ung. Aranyos-szék),
  • Ciuc (ung. Csik-szék),
  • Kézd (ung. Kézdi-szék),
  • Mureş (ung. Maros-szék),
  • Orbai (ung. Orbai-szék),
  • Sepsi/Sf. Gheorghe (ung. Sepsi-szék)
  • Tileagd (ung. Telegdi-szék) (devenit ulterior Odorhei ung. Udvarhely-szék).

Fiecare scaun secuiesc era condus de judele scaunului sau al locului (lat. judex sedis sau judex terrestris). Toate aceste unităţi administrativ-teritoriale au fost conduse, la rândul lor, de către Comitele secuilor, funcţie care, sub aspectul importanţei sale politice, reprezenta a doua demnitate în voievodatul Transilvaniei, căruia îi era subordonat judele regesc (lat. judex regis).

Dupa înfiinţarea Monarhiei Austro-Ungare scaunele secuieşti au fost desfiinţate, iar in locul lor au apărut mai multe comitate (vármegyék).

Capitala tradiţională a secuimii s-a aflat la Târgu Mureş, [27] oraş regal denumit atunci Székelyvásárhely („Târgul Secuiesc” sau „al Secuilor”). Acest nume medieval nu trebuie confundat cu numele de azi al oraşului Târgu Secuiesc (Kézdivásárhely) aflat la o distanţă de 250 km sud-est. Târgu Mureş a fost denumit în latina medievală şi „Novum Forum Siculorum” respectiv „Noul loc al adunării secuilor”

Atractii turistice

  • Cetatea Medievală din Târgu Mureş – este amplasata in apropierea centrului municipiului. Ridicata in plan pentagonal, inconjurata de un zid de aparare, cetatea are sapte bastioane, cinci dintre ele purtand numele breslelor, care potrivit traditiei, le-au intretinut. Complexul Cetatii ocupa o suprafata de cca 4,3 ha si este alcatuit dintr-o incinta fortificata cu 7 bastioane unite prin ziduri ce formeaza o mare curte interioara, in cadrul careia se gaseste Biserica Reformata si Cladirea Manutantei.
  • Parcul National Muntii Calimani, situat in vestul Carpatilor Orientali, se desfasoara pe o suprafata de 24.041 ha, in judetele Mures, Bistrita si Suceava. Muntii Calimani apartin lantului vulvanic de pe latura de vest a Carpatilor Orientali, fiind unitatea cea mai inalta si mai extinsa a acestuia. Relieful muntilor Calimani se remarca prin diversitate si spectaculozitate, dar din pacate in urma exploatarilor de sulf realizate in deceniul noua, peisajul aa avut mult de suferit.
  • Staţiunea Sovata – a fost menționată pentru prima data ca loc tămăduitor într-un document din 1597, dar abia în 1850 devine stațiune balneară. Este înconjurată de dealurile Cireșelu, Capela, Bechiș, Dealul Mic și Muntele de Sare, fiind acoperită cu păduri de fagi, stejari, carpeni, ulmi, castani, brazi și mesteceni. Renumele Sovatei se datoreaza lacurilor Ursu (46.000 m2), Aluniş (9.000 m2), Verde (5.000m2), Negru, Roșu, Mierlei și Șerpilor, cu ape clorurate (cu concentrație mare – de la 40 la 250 gr/litru) și sodice, prezentînd fenomenul de heliotermie.
  • Statiunea Borsec, Judeţul Harghita – Statiunea balneoclimaterica Borsec este situata in depresiunea intracarpatica cu acelasi nume, la o altitudine medie de 900 m. Printre punctele turistice locale de seama se numara: Sapte Izvoare aflat la 1550 m de centrul statiunii; Poiana Zinelor si „cariara de travertin” care formeaza un ansamblu de obiective invecinate intre ele si constituind un singur peisaj de mare atractie turistica; Grota ursilor, un ansamblu de goluri adanci formate prin fenomenul de eroziune naturala a rocilor sub actiunea apelor de infiltratie (fenomen carstic); Pestera de Gheata, o adancitura intunecoasa intre doua stanci separate tot prin eroziune ca si Grota ursilor, de aceeasi spectaculozitate si maretie; Izvorul Stravechi (Mofeta), unul dintre cele mai vechi izvoare de cura din statiune; Izvorul Pierre Curie, aflat la o distanta de cca 1800m de centrul statiunii. Este izvorul cu cea mai radioactiva apa minerala din statiune; Cetatea Bufnitelor, unde pot fi vizitate ruinele unor constructii militare din primul razboi mondial.
  • Salina Praid – Una dintre cele mai mari mine de sare din tară si Europa este Salina Praid ale cărei începuturi istorice datează din epoca romană. Localitatea Praid este cea mai mare comuna din Harghita, înglobând Ocna de Jos, Ocna de Sus si micul catun Békástanya, cu doar 140 de locuitori.
  • Biserica pictata de la Mugeni, judeţul Harghita – Scena din ansamblul de pictura, cel mai vechi existent aici, pictat catre 1350. Secventa din legenda Sf. Ladislau. Sfantul rege Ladislau al Ungariei pleaca la lupta impotriva cumanilor. Batalia de la Chirales, impotriva cumanilor.
  • Biserica pictată de la Ghelinta, judetul Covasna, biserica romano-catolica, 1330. In registrul superior, scene din legenda Sf. Ladislau (uciderea cumanului cu ajutorul fecioarei rapite) iar in cel inferior scene din ciclul cristologic (Flagelarea si rastignirea lui Christos). Una dintre cele mai vechi si mai bine pastrate ansambluri de pictura gotica din Transilvania.
  • Biserica fortificată de la Darjiu – Construita initial in stil romanic, biserica din Darjiu a fost transformata  in a doua jumatate a secolului al XV-lea intr-un lacas in stil gotic. Biserica din Darjiu adaposteste un valoros ansamblu de pictura murala, in parte distrus, dar care trebuie sa fi avut o conceptie la fel de ampla ca cel de la biserica din Ghelinta. Extraordinara aceasta pictura in care se presupune ca si-a pictat (nu fara oarecare ostentatie) autoportretul insusi artistul, maestrul Paul din Ung (cel cu barba) cu atat mai mult cu cat e vorba de scena dedicata sfantului al carui nume il poarta (Sf Pavel-Paul este cel cazut in fata cailor). Pe flamura rosie de deasupra, pictata cu minuscule gotice, citim o incantatoatre declaratie de dragoste lumeasca: „aceasta lucrare a pictat-o si a pregatit-o mesterul Paul, fiul lui Stefan din Ung, AD 1411. Scriam si aveam in minte o fata frumoasa” („scripto scribebat et pulc( h )ram puella( m ) i( n ) mente tenebat.)
  • Muzeul Naţional Secuiesc din Sf. Gheorghe – “Dintre toate muzeele provinciale din întinsul ţării româneşti, pe lângă cele din Cluj, cel din Sf. Gheorghe este, fără îndoială, cel mai interesant şi cel mai plin de surprize … clădirea adăposteşte obiecte distante cu mii de ani de frământările vremuurilor de azi. Celor cari ştiu să desprindă limbagiul mut, dar atâta de elocvent al obiectelor făurite de mâna omenească, splendide vase, cu ale lor spirale divers zugrăvite, le vorbesc de vremuri îndepărtate, în care preocuparea de frumos pare să fi învins meschinele patimi ce ne despart azi. … Colegilor din Secuime trimit aceste urări cu cuget curat …” (Alexandru Tzigara-Samurcaş, inspector general al Muzeelor, 1929)
  • Muzeul Breslelor din Tg. Secuiesc – Găzduieşte colecţii şi expoziţii valoroase din istoria oraşului, a breslelor şi a meşteşugurilor. Alături de utilaje de intervenţie ale pompierilor din sec. XIX–XX, Muzeul Breslelor se laudă şi cu o celebră colecţie de păpuşi în port popular, „Zsuzsi şi Andris”, (peste 350 exponate). Specialiştii Muzeului au făcut un punct de atracţie al oraşului şi din Studioul foto „Bogdan” de la sfârşitul sec. al XIX-lea, unde se lucrează numai la lumina naturală.
  • Muzeul „Haszmann Pál” din Cernat – Acest muzeul etnografic în aer liber prezintă patrimoniul de arhitectură populară din judeţul Covasna, inclusiv stâlpi funerari de piatră şi de lemn, respectiv meşteşuguri populare tradiţionale şi valoroase expoziţii de artă populară şi de istorie locală. Colecţiile de maşini agricole şi de sobe din fontă sunt unice în felul lor. Muzeul este vestit şi datorită şcolii populare de artă organizată de instituţie.
  • Muzeul Depresiunii Baraolt din oraşul Baraolt – Gestionează şi expune mărturii din domeniul istoriei mineritului şi breslelor, precum şi colecţii de istorie locală. Deţine piese rare din produsele glăjăriilor din Ţinutul Secuiesc şi ale olarilor din Bazinul Baraolt. În prezent se lucrează la expunerea corespunzătoare a scheletului de mastodont, de trei milioane de ani, descoperit recent în cariera de lignit de la Racoşul de Sus.
  • Muzeul Etnografic Ceangăiesc din Zăbala – Prezintă o colecţie unică din arta populară a maghiarilor din Moldova şi despre viaţa cotidiană a acestor comunităţi. Porturile populare, produsele meşteşugăreşti, interioarele tradiţionale mobilate caracteristic ne dau şansa să aruncăm o privire asupra modurilor de trai a comunităţilor din satele ceangăieşti. Alături de această expoziţie o veche casă secuiască găzduieşte şi o bogată colecţie de etnografie şi istorie locală din Zăbala.

Satul

Oamenii

Potrivit recensământului din anul 2002, în judeţele Harghita, Covasna şi Mureş trăiesc 668.471 de secui şi maghiari (reprezentând 59,2% din populaţia zonei). În judeţele Covasna şi Harghita, secuii formează o majoritate de 73,8% şi respectiv 84,1%. Secuii sunt un grup etnic de limbă maghiară asimilat în prezent cultural maghiarimii, și care sunt majoritari în județele Covasna, Harghita și în arealul central și sud-estic al județului Mureș. Pe lîngă ei, se autodefinesc ca secui și locuitorii de limbă maghiară a câtorva sate din județele Alba și Cluj și chiar Sibiu.

Obiceiuri si traditii

Ianuarie – Jocurile iernii de la Sovata, Locatia: Sovata

A doua zi de Rusalii – Sarbatoarea populara a paunului, Locatia: Praid, Ocna de Jos

Prima parte a lunii iunie – Festivalul Narciselor, Locatia: Lueta, Dealu

6 iulie – Ziua celor 1000 de secuience, Locatia: Miercurea Ciuc

Începutul lunii septembrie – Festivalul carbunarilor, Locatia: Platoul Calonda

Luna octombrie – Balul strugurilor, Locatia: Praid, Ocna de Sus, Ocna de Jos, Corund, Sovata

Bucataria traditionala

Bucătăria secuiască se bazează pe patru alimente principale: cartoful, varza, carnea de porc şi smântâna. Produsele din porc, ca slănina, caltaboşii, carnea afumată la borcan sunt, de asemenea, deosebit de populare. Înainte de introducerea cartofului în Evul Mediu târziu, alimentele de bază erau meiul şi secara.

Tipic pentru secui e şi cozonacul secuiesc făcut din aluat răsucit pe forme cilindrice şi copt deasupra cărbunilor încinşi, numit Kürtôs. Potrivit unor cronici inca din anii 1700 cu ocazia unor evenimente, serbari, cozonacul Kürtôs a fost introdus in meniu ca o delicatese. Obiceiul era ca femeile inca din pranz sa prepare aluatul pentru cozonacul Kürtôs. Seara dupa dospire, fiecare familie a dus aluatul pregatit la locul serbarii, ca sa prajeasca cozonacele impreuna tot satul.

Una din plantele cele mai populare in secuime este chimionul care creşte în depresiunile intramontane. Seminţele chimionului se prăjesc în unsoare încinsă pentru supe. Un rachiu secuiesc popular e asezonat de asemeni cu seminţe de chimion.

Geografie

 

Spiritualitate

 

Multimedia

 

Bibliografie

 

Alte zone etnografice

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *