Transilpedia

Enciclopedia Transilvaniei

RO EN

Obiceiuri strămoșești: Nedeile

Nedeile sunt o moștenire străveche a poporului român. Ele reprezintă un  vechi obicei pastoral organizat, de regulă, pe platourile regiunilor muntoase, care constituie prilej de întâlnire, petrecere și târg. Despre originile acestui obicei, se presupune că ar avea legături cu celebrarea unei sărbători precreștine complexe, dedicate zeului focului și al soarelui. Cert este că prima nedeie păstorească a fost pentru prima oară atestată documentar în anul 1373.

Prin urmare, nedeile sunt o manifestare populară autentică încadrată în datinile și obiceiurile poporului nostru. După apariția creștinismului, acesta s-a suprapus acestor obiceiuri precreștine, reușind treptat să transforme hramul bisericilor în "nedeia" satului respectiv. Unele sunt independente de biserică, altele au caracter economic și pe alocuri aspect bisericesc. De altfel, din punct de vedere etimologic, originea cuvântului nedeie provine din sl. Nedělja, care înseamnă duminică sau sărbătoare.

Fiind inițial dedicate zeului focului și al soarelui, nedeile au asimilat treptat și alte funcții. Prin acestea amintim schimbul de produse (motiv pentru care astăzi nedeile sunt confundate greșit cu târgurile), stabilirea de relații matrimoniale (prin intermediul horelor și a obiceiurilor precum „prima scoatere la horă a fetelor”) etc. Rezultă, prin urmare, că nedeile au fost generatoare de târguri și nu târgurile de nedei.

Cele mai multe nedei se desfășurau în Carpații Meridionali, apoi în nord, în ținutul Dornelor, în munții Apuseni și în munții Banatului, adică tocmai în munții cu platforme sau plaiuri netezite pe care se face păstorie dezvoltată. Interesant este faptul că nedeile nu au ținut cont de hotarele convenționale dintre “țările” din această zonă, unele din ele numindu-se chiar „târg de două țări”. Locuri unde se desfășurau nedeile sunt ușor de identificat și după toponimie - Nedeia, Sântilia, Nedeiuța. Indexul topografic al României menționează 100 de localități dintre care aproximativ 60 sunt din masivele Retezatu, Șureanu și Parâng.

Printre cele mai cunoscute nedei amintim: Târgul-nedeie de pe Găina, Târgul-nedeie din Hălmagiu (numit și TârguI de sărutat sau TârguI nevestelor) etc. Pentru a susține ideea conform căreia nedeile erau inițial dedicate foțelor naturii, vine și faptul că obiceiurile de la târgul-nedeie din Hălmagiu, asemănătoare în parte cu cele din ziua Dragobetelui (24 februarie) sunt transmise din timpuri păgâne, legate de cultul fecundității și vegetației, odată cu ivirea primăverii. Unele târguri-nedei, ținute la 24 și 29 iunie, în jurul solstițiului de vară, pot să fie în legătură cu cultul soarelui. Obiceiul de pe muntele Găina ca oamenii să nu se urce pe platoul unde se ține târguI de cât după asfințitul Soarelui, e un argument în favoarea acestei ipoteze. Din cele prezentate despre nedeile de pe aria tracică, se poate deduce că lumea veche, până la creștinism, avea o mulțime de sărbători și serbări populare legate sau nu de diferiți zei, precizează Vasile Cărăbiș, în articolul său Nedeile românești: obiceiuri traco-gete apărut în anul 1982.

Despre dispariția treptată a acestor sărbători strămoșești, autorul preciza că: “începând din secolul al XVIII-lea, târgurile au început să dispară și odată cu ele, sau mai târziu, și nedeile. […] În cea mai mare parte la nedeile de pe munți se făcea comerț cu animale, oi, vite, iar unele nedei din munții Rodnei erau vestite prin astfel de târguri. Când n-au mai avut condițiile favorabile de menținere au dispărut. S-au menținut, deci, numai pe durata unei perioade istorice. Sunt târguri sau bâlciuri vechi care se confundă cu sărbătoarea hramului bisericii din localitatea respectivă. Se deduce că la început au fost nedei care au dispărut și s-au menținut bâlciurile, biruind economicul asupra nedeii, forța spirituală.”

Cert este că semnificația istorică a nedeilor se leagă de originea și vechimea acestor obiceiuri, precum și rolul lor în stabilirea legăturilor economice, matrimoniale și culturale dintre românii de pe cei doi versanți ai Carpaților.

Bibliografie

  • NEDEILE ROMÂNEȘTI:OBICEIURI TRACO-DACE de Vasile Cărăbiș, articol apărut în Noi Tracii (Fondator: Prof. Dr. Josif Constantin Drăgan), nr. 94, 1982.
  • Nedeie de Sfântul Ilie la Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului, apărut în Gazeta de Sud, 15 iulie 2008

Alte obiceiuri și tradiții din Transilvania


0 comentarii