Datorita individualitatii sale geografice, dublata de spijinul diferitelor grupari etnice si a structurilor lor sociale si politice specifice, Transilvania se indreapta, la mijlocul secolului al XVI-lea, spre o organizare statala de sine statatoare. Acest proces a fost accelerat de infrangerea Ungariei de la Mohacs, eveniment care a permis constituirea unui stat distinct, dupa modelul oferit de Tara Romaneasca si Moldova.

 Printre primele actiuni intreprinse in acest sens, se numara si stradania voievodului Stefan Mailat de a grupa in jurul sau  o mare parte a starilor transilvanene formand, astfel, un front impotriva regelui Ungariei Ioan Zapolya.  In perioada 1539 – 1541 aceste eforturi se amplifica, rezultand o puternica miscare de desprindere a Transilvaniei de regatul Ungariei. In acest interval, Stefan Mailat incearca sa finalizeze transformarea Transilvaniei intr-un stat autonom, aflat sub suzeranitatea Portii Otomane.  

Acest lucru se va realiza in 1541, Principatul Transilvaniei a fost recunoscut de Imperiul Otoman ca stat independent, care plătea totuşi Porţii Otomane un dar anual de complezenţă, în valoare de 10.000 de ducaţi. În această calitate (de stat independent) Principatul Transilvaniei a participat ca ţară beligerantă în cadrul războiului de 30 de ani şi a încheiat o serie de tratate cu diferite ţări europene, de pe poziţie de egalitate. De subliniat faptul că principatul nu includea Banatul (aflat sub stăpânire turcească) şi, după 1660, nici Bihorul, transformat de asemenea în vilayet, cu centrul la Oradea.

În aceste circumstanţe istorice, în anul 1542, saşii, prin Johannes Honterus şi, ulterior, o parte a populaţiei maghiare din Transilvania aderă la Reformă. În anul 1599 Mihai Viteazul ocupă temporar Transilvania şi o supune autorităţii sale. Situaţia politică încordată precum şi războaiele dese l-au împiedicat pe voievodul român să realizeze o unificare de durată a acestei provincii cu Moldova şi Ţara Românească. Transilvania a devenit mai apoi leagănul partidului naţionalist ungar, care lupta împotriva monarhilor habsburgi.

Transilvania intră la sfârşitul secolului XVII în componenţa Imperiului Austriac, ca principat autonom. În 1685, trupele austriece intră pe teritoriul Transilvaniei, iar în 1699, prin Tratatul de la Karlowitz, Imperiul Otoman cedează Austriei: Ungaria, Transilvania, Croaţia şi Slavonia. Banatul Timişoarei rămânea în componenţa Imperiului Otoman. Banatul a fost anexat de Austria în 1718 prin Tratatul de la Passarowitz.

La 7 octombrie 1698, sinodul de la Alba Iulia a decis unirea românilor ardeleni cu Biserica Romei, fapt care a deschis calea emancipării lor culturale. Drepturile politice promise nu au fost însă acordate. Episcopul Inocenţiu Micu-Klein a stabilit reşedinţa Bisericii Române Unite la Blaj şi a transformat acest oraş într-un centru de spiritualitate românească. Tot el a pus bazele mişcării Şcoala Ardeleană.

Unele comunităţi româneşti ortodoxe, în special din sudul Transilvaniei, nu au acceptat decizia sinodală privind unirea cu Biserica Romei. În 1701 au fost transmise împăratului Austriei proteste ale locuitorilor din zona Braşovului. Către mijlocul secolului XVIII au abrogat actul unirii, ca urmare a acţiunilor iniţiate de mitropolitul sârb de la Sremski Karlovci şi puse în practică de călugării ortodocşi intraţi sub ascultarea sa (sunt cunoscute în special numele lui Sofronie de la Cioara şi Visarion Sarai, sârb din Banat, ambii canonizaţi de Biserica Ortodoxă Română). De asemenea, Mitropolia Ţării Româneşti a sprijinit comunităţile ortodoxe din Transilvania. În general românii din sudul Transilvaniei, Banat şi sudul Crişaneiau rămas în majoritate fideli Bisericii Ortodoxe, în timp ce mare parte a românilor din regiunile nordice ale Crişanei, Transilvaniei şi din Maramureş au acceptat unirea cu Roma.

După eliberarea Transilvaniei de sub suzeranitatea turcească, Curtea de la Viena a decis repopularea unor ţinuturi a căror populaţie se rărise mult în cei aproximativ 150 de ani trecuţi după 1526. În regiunile Satu Mare şi Banat au fost aduşi colonişti şvabi şi au fost admişi în Ardeal români din Moldova şi Muntenia imigraţi din cauza exploatării fanariote. ^[29] Tot în secolul al XVIII-lea au avut loc şi valuri de exod ale populaţiei româneşti din Ardeal în sens opus, spre Ţara Românească şi Moldova (vide infra, Ştefan Meteş, studiul despre migraţiile româneşti din sec. XIV-XX, cu atestări documentare).{jcomments on}

 

Istoria Transilvaniei

• Vetrele de locuire din Transilvania
• Castrele romane din Transilvania
• Lista monumentelor istorice din judetul Salaj
• Lista monumentelor istorice din judetul Sibiu
• Lista monumentelor istorice din Transilvania
• Lista monumentelor istorice din judetul Alba
• Lista monumentelor istorice din judetul Bistrita-Nasaud
• Lista monumentelor istorice din judetul Brasov
• Lista monumentelor istorice din judetul Cluj
• Lista monumentelor istorice din judetul Covasna

 

---