D’urla-si, Doamne, cine-si d’urla?
- Culegător: Miron Blaga
- Auzit de la: Mihai Ciupleu, Makkai Arpad, Mihai Bradea (loc. Remeţi, jud. Bihor)
D’urlă-şi, Doamne, cine-şi d’urlă?
D-un d’urlar, un păcurar,
Cu oi multe
De la munte,
Dintre oi una striga:
– Domnul nost’ şi gazda nost’,
Nu ne sui sus la munte,
Ci ne lasă jos la ţară
Şi ne urlă pe hotară,
Că noi, dacă-i muri tu,
Noi bine te-om cuvânta,
Groapă mândră ţi-om săpa
În stauru’ oilor,
Inde-i joaca mieilor;
Dară cruce, ce ţi-om pune?
Pune-ţi-om toporu’ tău,
Şi-n colţul toporului
Ţi-om pune fluiera ta,
Şi când vântu-o d’aiera,
Fluiera o fluiera,
Oile toate-o-ntorna!
26 [Cel boier bătrân]
Cel boier bătrân
La masă galbănă
Ioi, Domnului, ioi
Da’ de ce-i galbănă
Galbănă-i de ceară
Ioi, Domnului, ioi
La mijloc de masă
Un pom d’algărit
Ioi, Domnului, ioi
Cu crengi la pământ
Piatră, crengi şi flori
Ioi, Domnului, ioi
Piatră, flori şi mere
Soarele lucea, merele cocea
Ioi, Domnului, ioi
Vântul d’aiera, merele pica
La boier pe masa sa
Ioi, Domnului, ioi
Boieru’ le-alegea
Şi le culegea
Ioi, Domnului, ioi
Carile-s mai mari
Cinstea domnii mari
Ioi, Domnului, ioi
Carile-s mai mici
Cinstea domnii mici
Ioi, Domnului, ioi
Şi fii sănătoasă,
Gazdă jupâneasă!
Ioi, Domnului, ioi
Material preluat cu acordul autorului din:
BLAGA, Miron, BLAGA, Octavian, Slobozi-ne, gazdă,-n casă: folclorul sărbătorilor de iarnă pe Valea Iadului (Bihor), Biblioteca Revistei Familia, Oradea, 2009.
http://octavianblaga.wordpress.com/