D’ardicat-o, ardicat
- Culegător: Miron Blaga
- Auzit de la: Mihai Ciupleu, Makkai Arpad, Mihai Bradea (loc. Remeţi, jud. Bihor)
D’ardicat-o, ardicat,
Vânători de-ai lu’ Pilat.
Tot vânară, cât vânară,
Cât fu trii zile de vară
Şi nimica n-adunară,
Până când fu joi de sară
Mândră fiară-şi căpătară,
La cel spicuţ năzărat,
Un cerbuţ mândru-nspicat,
Cu coarnele dese-ntoarse
Şi c-un ciucur de mătase.
Vânătorii se-arădeau
Cu d’arcuţu’ încordat.
– D’ale, d’ale, sfântu’ soare,
Nu păzi spre moartea mea,
Că maica m-o blăstămatu’
Să fiu fiară sfântă-n codru
Nouă ani şi nouă luni
Şi p-atâtea zile bune!
Dacă alea împlini-le-oi
Jos, la ţară, lăsa-m-oi,
Chei în mână apuca-oi,
Mănăstiri deschide-oi,
Slujbe mândre face-oi.
Da’ la slujbă cine-ascultă?
Şi-ascultă Maica cea Sfântă
Cu cosiţa despletită,
Peste Fiuţ slobozită.
Fiul Sfânt şi-a tot plângele,
Maica Sfântă-l mângâiele:
– Taci, fiule, taci, dragule,
Că io ţie daţi-oi
Două mere, două pere,
Două ţâţe d-ale mele,
Să te joci pân Rai cu ele!
Şi te-ntoarce cruce-n masă,
Să fii gazdă sănătoasă,
C-ascultaşi corinda noastră!
Material preluat cu acordul autorului din:
BLAGA, Miron, BLAGA, Octavian, Slobozi-ne, gazdă,-n casă: folclorul sărbătorilor de iarnă pe Valea Iadului (Bihor), Biblioteca Revistei Familia, Oradea, 2009.
http://octavianblaga.wordpress.com/