Transilpedia

Enciclopedia Transilvaniei

RO EN

Cântece poporale de pe Valea Mureșului

Culese de George Șandor și publicate în Rosa cu ghimpi 1884-1885.

Pe la noi între hotară
Este-un nuc cu frunză rară,
Se strîng cucii de prin țară
Și tot cîntă de s-omoară:
Sus pe vîrful nucului
Cîntă tata cucului;
La mijlocul nucului
Cîntă puiul cucului;
Mai în jos, la rădăcină,
Cîntă maica cea bătrînă
Cu glas jalnic și subțire
Pentru-a noastră despărțire.
Ș-așa cîntă de frumos
De se lasă frunza-n jos;
Ș-așa cîntă cu durere,
De mai toată frunza pcere.

Mîndră, eu ți-am spus de-aseară,
Să-mi scoți șeaua din cămară,
Să mi-o pui pe prismă afară,
S-o bată vîntul de seară,
C-am să plec de joi la țară,
La țara ungurească
Să-mi cumpăr pană domnească,
Să mi-o pun în pălărie,
Să mă-nvăț și eu a scrie,
C-am să fac o cărticea,
S-o trimit la maică-mea:
De mai are vreun ficior,
Să mi-l pună sub picior,
Să nu-i ducă atîta dor,
Că destul îmi duce mie,
De cînd sînt în străinie.

Frunză verde de pe coastă
Vai ș-amar de-aceea casă
Unde-i nevastă frumoasă,
Că bărbatul o iubește,
Iarba-n cîmp îi putrezește,
Coasa-n pod îi ruginește,
Păru-n cap îi căruntește

Cîte flori pe luncă-n sus
Toate cu badea le-am pus
Și cînd am fost la udat
Numa una am uitat;
Numa una am greșit
Ș-aceea s-o veștejit,
Dragostea ni s-a urît,
Dușmanii s-o veselit.
Creșteți, flori, și înfloriți,
Că mie nu-mi trebuiți;
Creșteți, flori, cît gardurile,
Să vă bată vînturile,
S-astupați prilazurile,
Să rămîie numai parii,
Să se spînzure dușmanii.

Dulce-i gura de nevastă
Ca garoafa din fereastă;
Dulce-i gura de copilă
Ca garoafa din grădină;
Dulce-i gura de ficior
Ca garoafa din ogor;
Dulce-i gura de bătrîn
Ca și frunza de pelin;
Dulce-i gura de bătrînă
Ca boaba de mătrăgună.

Turturică de pe fag
Nu mă blestema să zac,
Că n-am pe nime cu drag,
Mîna să-mi pună la cap,
Să mă-ntrebe de ce zac
Și de ce-mi este mai drag;
Turturea de pe ogor
Nu mă blăstăma să mor,
Că pe nime n-am cu dor,
Să mă-ntrebe de ce mor
Și de ce-mi este mai dor.

Alte cântece din Ardeal

0 comentarii