Cântece poporale de pe Valea Mureşului
Culese de George Şandor si publicate in Rosa cu ghimpi 1884-1885.
Pe la noi între hotarã
Este-un nuc cu frunzã rarã,
Se strîng cucii de prin þarã
Şi tot cîntã de s-omoarã:
Sus pe vîrful nucului
Cîntã tata cucului;
La mijlocul nucului
Cîntã puiul cucului;
Mai în jos, la rãdãcinã,
Cîntã maica cea bãtrînã
Cu glas jalnic şi subþire
Pentru-a noastrã despãrtire.
Ş-aşa cîntã de frumos
De se lasã frunza-n jos;
Ş-aşa cîntã cu durere,
De mai toatã frunza pcere.
Mîndrã, eu ti-am spus de-asearã,
Sã-mi scoti şeaua din cãmarã,
Sã mi-o pui pe prismã afarã,
S-o batã vîntul de searã,
C-am sã plec de joi la tarã,
La tara ungureascã
Sã-mi cumpãr panã domneascã,
Sã mi-o pun în pãlãrie,
Sã mã-nvãt şi eu a scrie,
C-am sã fac o cãrticea,
S-o trimit la maicã-mea:
De mai are vreun ficior,
Sã mi-l punã sub picior,
Sã nu-i ducã atîta dor,
Cã destul îmi duce mie,
De cînd sînt în strãinie.
Frunzã verde de pe coastã
Vai ş-amar de-aceea casã
Unde-i nevastã frumoasã,
Cã bãrbatul o iubeşte,
Iarba-n cîmp îi putrezeşte,
Coasa-n pod îi rugineşte,
Pãru-n cap îi cãrunteşte
Cîte flori pe luncã-n sus
Toate cu badea le-am pus
Şi cînd am fost la udat
Numa una am uitat;
Numa una am greşit
Ş-aceea s-o veştejit,
Dragostea ni s-a urît,
Duşmanii s-o veselit.
Creşteti, flori, şi înfloriti,
Cã mie nu-mi trebuiti;
Creşteti, flori, cît gardurile,
Sã vã batã vînturile,
S-astupati prilazurile,
Sã rãmîie numai parii,
Sã se spînzure duşmanii.
Dulce-i gura de nevastã
Ca garoafa din fereastã;
Dulce-i gura de copilã
Ca garoafa din grãdinã;
Dulce-i gura de ficior
Ca garoafa din ogor;
Dulce-i gura de bãtrîn
Ca şi frunza de pelin;
Dulce-i gura de bãtrînã
Ca boaba de mãtrãgunã.
Turturicã de pe fag
Nu mã blestema sã zac,
Cã n-am pe nime cu drag,
Mîna sã-mi punã la cap,
Sã mã-ntrebe de ce zac
Şi de ce-mi este mai drag;
Turturea de pe ogor
Nu mã blãstãma sã mor,
Cã pe nime n-am cu dor,
Sã mã-ntrebe de ce mor
Şi de ce-mi este mai dor.