transilpedia

Lucruri inedite

Secţiunea Lucruri inedite îşi propune să vă prezinte o altfel de Transilvanie, plină de obiceiuri inedite, de locuri cu un farmec aparte, de curiozităţi istorice, de poveşti pline de iele şi cu iz medieval, de oameni însemnaţi şi de secretele lor etc.

Peştera Bolii

Email Imprimare
( 1 Vote )

Situată în sudul Ţării Haţegului (mai exact în comuna Băniţa, judeţul Hunedoara), Peştera Bolii este una din cele mai spectaculoase şi mai mari peşteri din Transilvania. Aceasta face parte din arealul natural al Rezervatiei Grădiştea Muncelului, care mai cuprinde Cetatea Dacică Bolii, Castrul Crivadia şi Canioanele de la Crivadia.

Denumirea neobişnuită a peşterii provine, cel mai probabil, de la numele unei vechi familii din zonă: familia Bolia. Familia Boleştilor era una dintre cele mai vechi de aici, apărând în documente prin Evul Mediu. Prima menţionare documentară a familiei are loc în anul 1404, într-un act de donaţie al regelui Sigismund (1387 - 1437), în care voievodul Bolia din Zarand primea printre alţii proprietăţi de pământ şi păduri în zonă.

Săpată în calcarele jurasice ale Dealului Bolii de către pârâul Jupâneasa şi Galbina, Peştera Bolii se află la o altitudine de 720 m, are o lungime de 455 de metri şi 10-12 metri înălţime. Peştera este singura din tara unde se poate observa strapungerea in totalitate de un fir de apa a unei folii de calcar.

 În Monografia istorico-geografică a localităţii Petroşani, lucrare premiată de Academia Română în anul 1933, Sebastian Stanca afirmă că ţinutul şi peştera au fost locuite de oamenii timpurilor preistorice. Mărgelele şi vasele de lut, precum şi uneltele din piatră şi os aparţinând diferitelor epoci începând cu cea a paleoliticului şi continuate cu cea neoliticului şi eneoloticului susţin această teorie. Obiectele de lut provin din lutul de la Bar şi indică presupunerea că locuitorii acestei peşteri sunt de provenienţă din Tara Haţegului (poate de la peştera Cioclovina de lângă Pui). Se presupune faptul că, odată cu evoluţia societăţii, migrarea comunităţilor omeneşti din peşteră s-a realizat mai întâi către bazinul Petroşani, iar, mai apoi, spre gura Defileului Jiului, către toată Valea Jiului. De asemenea, în cariera de piatră de la Peştera Bolii s-a descoperit un tezaur monetar format din imitaţii de tetradrahme thasiene. Tot de aici provine o monedă romană republicană.

Nu departe de Peştera Bolii se află şi Hanul Boleştilor, actualmente deţinut de stră-stră-strănepotul familiei Bolia. În apropiere se află şi Cetatea Dacică Bolii, parte componentă a puternicului sistem de fortificaţii ce aveau drept scop apărarea marii aşezari de la Sarmisegetuza.

 În ultima perioadă, Peştera Bolii a fost redată circuitului turistic şi pusă în valoare datorită evenimentelor culturale care se desfăşoară în incinta acesteia. Amintim, în acest sens, Festivalul "Om Bolnav" (Sick Man Festival), eveniment menit să atragă atenţia asupra bolii în care se scufundă societatea românească, dar care, totodată, celebrează tăria de caracter şi voinţa celor care înving boala.

  

Bibliografie

 

Alte lucruri inedite din Transilvania

Armindeni | Ce s-a intamplat cu Vidra, dupa moartea lui Razvan | Claudia Rhedey de Kis - Rhede | Clujul subteran | Dealul cu melci | Dinozaurii din Insula Haţegului | Masoneria în Transilvania | Picturile rupestre de la Cuciulat | Picturile rupestre din Pestera Coliboaia | Procesele de vrajitorie din Transilvania | Secretul lui Vlad Tepes - iubirea din Corona | Şepcile Roşii | Târgul Sărutatului de la Hălmagiu

 


Ultima actualizare în Sâmbătă, 25 August 2012 07:41

Masoneria în Transilvania

Email Imprimare
( 6 Votes )

Începuturile organizării masonice din Transilvania se leagă de numele oraşului Sibiu, principalul centru de propagare a ideilor masonice în Ardeal, unde, în Mai 1767, s-a înfiinţat prima lojă masonică din Transilvania : Loja Sf. Andrei (sau Loja Sf. Andrei trei frunze de nufăr, în denumirea ei completă). Iniţiatorii acesteia au fost un grup de tineri reveniţi de la studiile universitare din Germania, în frunte căruia se afla Simon Friedrich von Baussnern. Deşi a funcţionat doar pentru o perioadă redusă de timp (între 1767-1790), Loja Sf. Andrei a avut în total 276 de membri. Din rândul membrilor de seamă îi amintim pe Ioan Molnar Piuariu, Martin Hochmeister, Anton Joszika, Fărcaş Kemenyi, Alexandru Bethlen, Samuel von Bruckenthal sau Gheorghe Banffy.

Întrebat cu privire la activitatea masonică din Transilvania, istoricul Tudor Sălăgean spunea că "în Transilvania, masoneria a avut un teren fertil. În secolul XVIII, se înfiinţează primele loje. Masoneria reunea atunci elita societăţii transilvănene. Includea oamenii cei mai bogaţi şi intelectualii. Mai târziu, au promovat principiul egalităţii între oameni, alegerile prin vot direct şi secret. Au început să accepte în rândurile lor servitorii caselor nobiliare şi ţăranii." Printre francmasonii renumiţi, îi amintim pe Ioan Molnar Piuariu, Simion Barnutiu, baronul Samuel von Brukenthal, poetul Octavian Goga, medicul roman de origine germana Cristian Friedrich Hahnemann, Eftimie Murgu, stefan Peterfi, Alexandru Vaida Voievod, Traian Vuia, familia Tauffer etc.

În afara Sibiului, un alt oraş important pentru istoria masonică din această regiune a fost Clujul. "La Cluj, loja Unio a contribuit la înfiinţarea şcolii de nevăzători şi a celei de surdo-muţi. Totodată, a înfiinţat primul templu masonic din Transilvania. Acesta era în Piaţa Avram Iancu, numărul 7. […] Tot la Cluj, au construit clădirea actualei gări" mai spune istoricul Tudor Sălăgean. Toate aceste iniţiative, au făcut ca oraşul Cluj să devină centrul masoneriei transilvane în secolul XIX. Unul dintre cei mai importanţi sprijinitori ai masonilor din întreaga regiune a fost contele Gheorghe Banffy, guvernatorul provinciei, care a reusit să menţină legăturile dintre “fraţii” clujeni şi cei sibieni, aşa cum sunt denumiţi membrii lojelor masonice.

După activitatea intensă înregistrată în preajma anului 1800, masoneria din Cluj a intrat într-o îndelungată perioadă de inactivitate, care a fost întreruptă doar de evenimentele din perioada revoluţiei de la 1848-1849. O nouă etapă în istoria masoneriei transilvanene a fost deschisă în a două jumatate a secolului al XIX-lea, odată cu reînfiinţarea, la Cluj, a lojii Unio, pe data de 14 noiembrie 1886, la initiativa avocatului Albert Deaky.

Primul templu masonic din Transilvania, construit special pentru această destinaţie, a fost Templul Lojii Unio din Cluj – Napoca (în Piata Avram Iancu, numărul 7). Inaugurat la 21 decembrie 1889 (ziua solstiţiului de iarnă), aceasta a fost proiectat după modelul templului regelui Solomon din Ierusalim: cu două coloane, reprezentând stelele polare, cea a nordului (reprezentând "forta") şi cea a sudului (reprezentând "statornicia"). În 1939, loja Unio s-a desfiinţat, iar templul acesteia a fost vândut.

În anul 1914, potrivit statisticilor internaţionale ale masoneriei simbolice de rit ioanit, masoneria transilvăneană - de filiaţie ioanită - avea un număr total de 739 de membri. După unirea Transilvaniei cu România, în perioada 1918-1926, activitate masonică din regiune a intrat în "latenţă", datorită plecării unui număr mare de membri.

Astăzi, în România, există nouă organizaţii masonice, dintre care cele mai importante sunt Marea Lojă Naţională a Romaniei, înfiinţată în timpul regelui Carol I şi Marele Orient al României, înfiinţat recent. Cu o vechime de peste un secol, Marea Lojă Naţională a Romaniei are în spate o întreagă istorie, care a înglobat, imediat după 1918 o bună parte din lojile masonice din Transilvania.


Bibliografie

 

Alte lucruri inedite din Transilvania

Armindeni | Ce s-a intamplat cu Vidra, dupa moartea lui Razvan | Claudia Rhedey de Kis - Rhede | Clujul subteran | Dealul cu melci | Dinozaurii din Insula Haţegului | Peştera Bolii | Picturile rupestre de la Cuciulat | Picturile rupestre din Pestera Coliboaia | Procesele de vrajitorie din Transilvania | Secretul lui Vlad Tepes - iubirea din Corona | Şepcile Roşii | Târgul Sărutatului de la Hălmagiu

 


Ultima actualizare în Sâmbătă, 25 August 2012 16:00

Dinozaurii din Insula Haţegului

Email Imprimare
( 4 Votes )

În urmă cu 147 - 65 milioane ani în urmă, adică în timpul Cretacicului, Haţegul era o insulă tropicală din Oceanul Tethys (din care s-a format Marea Mediterană). Insula Haţegului se situa în zona care corespunde azi Bazinului Haţeg sau Ţării Haţegului, de unde  şi numele acesteia.

Pe teritoriul acestei vechi insule vulcanice din Marea Tethys, oamenii de ştiinţă au descoperit un număr impresionant de fosile aparţinând mai multor specii de dinozauri. Primele cercetări asupra fosilelor din această zonă au fost făcute de baronul maghiar Nopcsa Ferenc, în secolul al XIX-lea. Totul a început când Elek Nopcsa, sora baronului, a descoperit accidental, în anul 1895, fosilele unor reptile în jurul castelului familiei din Sânpetru. După cercetarea acestora, baronul Nopcsa a introdus teoria conform căreia mărimea animalelor de aici era determinată de limitarea resurselor pe care le presupunea mediul insular. După moartea baronului, studiile asupra fosilelor din Haţeg au fost întrerupte pentru o lungă perioadă, urmând a fi reîncepute de abia în 1977.

Acum 70 de milioane de ani, Haţegul era o parte dintr-o insulă vulcanică tropicală cu palmieri şi ferigi uriaşe, unde trăiau crocodili, mamifere primitive, păsări, reptile zburătoare uriaşe şi dinozauri pitici. Dintre speciile de dinozauri care au trăit pe Insula Haţegului amintim:  

  1. Hatzegopteryx thambema  - un pterozaur, adevărat gigant zburător, unul dintre cele mai mari animale zburătoare care au existat vreodată avea o deschidere a aripilor de peste 12 m;
  2. Telmatosaurus transylvanicus - un hadrozaur, dinozaur ierbivor cu cioc de raţă care depăşea cu puţin înălţimea medie a unui om;
  3. Magyarosaurus dacus - un titanozaur, cel mai mare dintre dinozaurii pitici din Haţeg, cu o lungime de 6-8 metri;
  4. Elopteryx nopcsai - un theropod, a fost unul dintre puţinele carnivore de pe insulă, în ciuda dimensiunilor sale modeste, asemănătoare unui curcan;
  5. Rhabdodon robustus - de statura unui om, vieţuia în  turme;
  6. Rhabdodon priscus  - un ornitopod; 
  7. Megalosaurus hungaricus  - un theropod;
  8. Struthiosaurus transylvanicus  - un nodozaur etc.

Majoritatea acestor specii de dinozauri erau endemice, adică trăiau doar în această regiune restrânsă. Specificitatea şi importanţa majoră a bazinul Haţegului pentru paleontologia mondială vine din fenomenul nanismului insular şi din faptul că zona era un loc în care dinozaurii depuneau ouă, această zonă fiind printre puţinele în care au fost descoperite ouă cu embrioni în ele.  

În 2004, teritoriul vechii Insule a Haţegului s-a constituit într-un Geoparc al Dinozaurilor care acoperă aproape 1.200 kilometri pătraţi, întinzându-se pe teritoriul oraşului Haţeg şi al comunelor General Berthelot, Densus, Rachitova, Totesti, Sarmizegetusa, Rau de Mori, Sântamaria Orlea, Pui, Salas şi Baru Mare. Datorită importanţei acestuia pentru paleontologia mondială şi a faptului că beneficiază de un patrimoniu natural şi cultural unic în lume, Geoparcul Dinozaurilor din Ţara Haţegului a intrat pe lista obiectivelor UNESCO.  

Bibliografie

  • Geoparcul dinozaurilor, de Andreea Demirgian, Radio Romania International
  • Geoparcul Dinozaurilor din Tara Hategului de Carmen Cosman, Octombrie 2007
  • Dinozaurii pitici din Romania: ce i-a impiedicat sa creasca?, articol apărut pe www.romanialibera.ro
  • http://www.carpati.org

 

Alte lucruri inedite din Transilvania

Armindeni | Ce s-a intamplat cu Vidra, dupa moartea lui Razvan | Claudia Rhedey de Kis - Rhede | Clujul subteran | Dealul cu melci | Masoneria în Transilvania | Peştera Bolii | Picturile rupestre de la Cuciulat | Picturile rupestre din Pestera Coliboaia | Procesele de vrajitorie din Transilvania | Secretul lui Vlad Tepes - iubirea din Corona | Şepcile Roşii | Târgul Sărutatului de la Hălmagiu

 


Ultima actualizare în Sâmbătă, 25 August 2012 07:41

Dealul cu melci

Email Imprimare
( 4 Votes )

Rezevaţia paleontologică Dealul cu melci (satul Nemesi, comuna Vidra, judeţul Alba) este unul dintre cele mai spectaculoase puncte fosilifere din Transilvania. Situată la o altitudine de 650 m, pe partea stângă a văii Arieşului, la 10 km nord de comuna Vidra, rezervaţia poartă numele Dealul cu melci datorită faptului ca aici s-au găsit peste 35 de specii de moluşte pietrificate, cu o vechime de peste 65 de milioane de ani.

Din punct de vedere geologic, Dealul cu melci reprezintă un conglomerat de gresii şi marne în care au fost încrustate zeci de specii de moluşte. Gasteropodul dominant în aceste strate de gresii fosilifere este "Acteonella giganteea", o scoică cu cochilie în forma de melc care popula apele Mării Tethys, care acoperea această regiune din Transilvania, în urma cu câteva milioane de ani în urmă. În rocile de aici se mai pot întrezări şi specii aparţinând genurilor Modiolus, Astarte, Arca, Crasatella, Nerita, Natica, Glaucinia etc.

Datorită valorii sale ştiinţifice, această regiune din Munţii Apuseni a fost declarată rezervaţie naturală. În zonă, mai există şi alte puncte fosiliere: la Neagra şi la Valea Vidrişoarei. Aceste depozite de gasteropode întăriesc ideea că în această regiune, cu 50-80 milioane anii în urmă, se găsea o mare caldă care a permis dezvoltarea unei faune bogate.

 

Alte lucruri inedite din Transilvania

Armindeni | Ce s-a intamplat cu Vidra, dupa moartea lui Razvan | Claudia Rhedey de Kis - Rhede | Clujul subteran | Dinozaurii din Insula Haţegului | Masoneria în Transilvania | Peştera Bolii | Picturile rupestre de la Cuciulat | Picturile rupestre din Pestera Coliboaia | Procesele de vrajitorie din Transilvania | Secretul lui Vlad Tepes - iubirea din Corona | Şepcile Roşii | Târgul Sărutatului de la Hălmagiu

 


Ultima actualizare în Luni, 13 Septembrie 2010 20:04

Clujul subteran

Email Imprimare
( 3 Votes )

O incursiune în lumea subterană a Clujului înseamnă o incursiune într-o lume plină de pivniţe, tuneluri şi pasaje uitate. Deşi arheologii şi istoricii neagă existenţa unei reţele de tuneluri şi presupunând că există doar pivniţe sau tuneluri care leagă, cel mult, câteva case, legendele unui Cluj subteran continuă să dăinuiască. Nu există clujean care să nu le fi auzit, măcar o dată, în treacăt.

În rândurile ce urmează, vom face o sinteză a acestor legende, observând totodată că centrul de plecare al tuturor acestor reţele imaginare de pasaje este biserica gotică Sfântul Mihail, din centrul oraşului.

Se spune că:

  • Sub Liceul de Muzică din Cluj, ar exista o trapă care ar cobori într-o criptă de unde s-ar putea ajunge, pe sub pământ, până la Cetăţuie.
  • Sub terenul de sport al Liceului George Cosbuc, ar exista o încăpere înconjurată de ziduri.
  • Un tunel ar trece pe sub intersecţia de la Melody. Tunelul ar fi legat, odinioară, un hotel, de clădirea în care s-a deschis prima farmacie din oraş.
  • Un tunel ar lega Biserica Sfântul Mihail de Cetăţuie, trecând pe sub Someşul Mic.
  • Un alt tunel ar porni de la aceeaşi biserică şi ar duce pâna la cetatea de la Floreşti.
  • Toate bisericile vechi ale Clujului ar avea cripte la subsol şi ar exista pasaje secrete care ar uni clădiri importante ale oraşului sau locuinţe.

În ultimii săi ani de viaţă, istoricul Ştefan Paşcu a iniţiat o campanie de sondaje arheologice în diferite puncte ale oraşului, în căutarea legendarelor tunele. Aceste cercetări nu au condus, însă, la niciun rezultat.

Există
  • În urmă cu câţiva ani, mai exact în 1999, preoţii Catedralei Greco-Catolice din Cluj au descoperit sub biserică un cavou cu aproximativ 150 de morminte ale unor nobili maghiari, grofi, avocati şi nemeşi. Inscripţiile pietrelor funerare sunt scrise, fie în maghiara veche, fie în latină şi poată blazonul familiei îngropate acolo. Câteva nume aparţin familiilor de seamă ale istoriei Clujului.
  • Cu ocazia cercetărilor arheologice efectuate în subsolul casei în care s-a născut principele Ştefan Bocskai (azi Universitatea „Sapientia), a fost descoperit, cu puţini ani în urmă, un pasaj de trecere, cu înălţimea de 1 metru şi o lungime totală de 3-4 metri. Se presupune faptul că acest pasaj ar fi servit la refugierea unor persoane ameninţate sau urmărite.
  • Unul din cele mai vaste subsoluri din Cluj este cel al sediului unde funcţionează şi astăzi Parohia Romano-Catolică şi în care se depozitau mărfurile strânse din zeciuiala datorată de localnici bisericii.
  • În fosta clădire a Băncii Dacia Felix se afla o pivniţă absolut superbă, cu decoruri cu însemne zodiacale, una din cele mai frumoase pivniţe renascentiste clujene. Din păcate însă, aceasta a fost distrusă.
  • În perioada medievală, mai toate casele aveau pivniţe adânci şi încăpătoare, în care se intra direct din stradă, ca să se uşureze descărcarea diferitelor mărfuri depozitate acolo. Nu există casă veche în Cluj care sa nu aibă un asemenea subsol. Din păcate însă, foarte puţine mai păstrează coloanele din acea vreme, distruse în elanul ordinii şi bunei circulaţii pe trotuare.
  • De asemenea, mai toate casele aveau fântâni în pivniţe (unele dintre ele având chiar mai multe). Fântânile erau amenajate cu ghizduri de piatră şi mortar. Cea mai veche fântână descoperită in Cluj era de lemn şi făcea parte dintr-o casă, de asemenea, de lemn.

Bibliografie 

Clujul subteran, un articol de Florentina Tatare, publicat în Monitorul de Cluj, la 08/01/2008

 

Alte lucruri inedite din Transilvania

Armindeni | Ce s-a intamplat cu Vidra, dupa moartea lui Razvan | Claudia Rhedey de Kis - Rhede | Dealul cu melci | Dinozaurii din Insula Haţegului | Masoneria în Transilvania | Peştera Bolii | Picturile rupestre de la Cuciulat | Picturile rupestre din Pestera Coliboaia | Procesele de vrajitorie din Transilvania | Secretul lui Vlad Tepes - iubirea din Corona | Şepcile Roşii | Târgul Sărutatului de la Hălmagiu

 


Ultima actualizare în Vineri, 10 Septembrie 2010 19:28
Lucruri inedite