N-a trecut mult si-au venit
- Culegător: Miron Blaga
- Auzit de la: Mihai Bradea (loc. Remeţi, jud. Bihor, 1970)
N-a trecut mult şi-au venit
Trei crai de la Răsărit,
În Ierusalim intrară
Şi-ncepură a-ntrebară.
Întrebau în lung şi-n lat
Unde-i noul împărat,
Care-acuma s-a născut.
– Steaua lui noi o-am văzut,
Şi-am venit din depărtare,
Să-i aducem închinare.
Aduceţi pe cei mai mari
Arhirei şi cărturari,
Că profeţii, ei au spus
Că va fi născut Iisus.
Ei au zis: – Din Viflaim,
După scrisă, noi spunem,
Va ieşi cândva păstorul,
Care-a cârmui poporul.
Împăratul a chemat
Craii şi le-a cuvântat:
– Iute-n Viflaim plecaţi,
Pruncu-acolo îl căutaţi
Şi găsindu-l, să veniţi
Tot pe-aici, să mă vestiţi,
Că vreau şi eu să mă duc
Închinare să-i aduc.
Craii, auzind, s-au dus,
Steaua-i îndruma de sus,
Şi la staul, colo, iată,
Steaua se opri de-odată.
Merg în faţa Pruncului,
Cuvios se-nchină Lui,
Smirnă-i dau cu dărnicie,
Îi dau aur şi tămâie.
Noaptea, îngerii în vis
Coborî la ei şi-au zis:
– Către casă când porniţi,
Pe Irod să-l ocoliţi.
Dânşii, când înapoiară,
Altă cale apucară.
Îngerul în vis veni,
Lui Iosif astfel grăi:
– Ia-ţi soţie, Prunc, şi-acum,
Iosife, şi pleci la drum.
Din această ţară du-te
În Egipt, cât poţi de iute,
Că Irod în gând şi-a pus
Să omoare pe Iisus.
Iosif, noaptea, se sculă,
Mamă şi Pruncuţ luă,
Mers-au zile, nu opriră,
Până în Egipt sosiră.
Iar pe crai, Irod, mereu
I-aştepta-n palatul său
Şi văzând că nu mai vin
De necaz făcea venin.
A chemat ostaşi îndată:
– Mergeţi repede, o ceată,
Colo-n Viflaim şi sate
Şi oraşe-nvecinate,
Casele la rând luaţi,
Toţi copiii să-i tăiaţi
De la doi-trei ani în jos,
Doar veţi da şi de Hristos!
Şi războinicii s-au dus
Şi-au făcut precum le-a spus.
O, ce vaiete-n cetate,
Împrejurul ei, prin sate,
Cum plângeau, din minţi ieşite,
Mamele nenorocite,
Când vedeau murind pe uliţi
Pruncii lor trecuţi prin suliţi,
Sau când îi vedeau sfărmaţi
Sub călcâie de soldaţi.
Dar nici nu-ncetase plânsul,
Când Irod muri şi dânsul,
Îngerul, atunci, a zis
Lui Iosif, noaptea, în vis:
– Ia-ţi pe Prunc şi ia pe mamă
Şi te-ntoarce-n a ta ţară,
Grijă n-ai de ce să porţi,
Că de-acum e printre morţi
Cel ce mâna vrea să pună
Pe Iisus, ca să-l răpună.
El, în zori, cum se sculă,
Mamă şi pe Prunc luă,
Din Egipt la drum porniră
Şi în Nazaret veniră.
Ocrotit de Dumnezeu,
Pruncu-aici creştea mereu
Şi de darul Domnului
Se umplea făptura Lui!
Material preluat cu acordul autorului din:
BLAGA, Miron, BLAGA, Octavian, Slobozi-ne, gazdă,-n casă: folclorul sărbătorilor de iarnă pe Valea Iadului (Bihor), Biblioteca Revistei Familia, Oradea, 2009.
http://octavianblaga.wordpress.com/